Democrația- între vis și realitate

By Denisa - 22:26:00

Când am înțeles prima oară termenul de democrație, cred că eram undeva la gimnaziu, poate la liceu, la educație civică. Deși nu-mi place politica și aparent în școli nu ar trebui făcută, am ajuns la facultate și am început să vorbim de ea la orice pas, pentru că în sistemul sanitar încă nu e o democrație în toată regula. 
În ultimii ani, România a ajuns de foarte multe ori în vizorul presei internaționale, datorită ieșirilor în stradă, a mulțimilor de oameni care-și cer drepturile și care încearcă să schimbe ceva. Problema românului este, cu siguranță, instinctul de turmă, căci indiferent de câte petiții online se semnează, ori de câte ori se cere vrun referendum de obicei, nu se rezolvă absolut nimic.
Am ieșit în stradă să dăm Guvernul jos, fără să se știe exact ce e de făcut pentru asta. Am ieșit în stradă să dăm sistemele sanitare jos, oamenii care conduc ONG-uri care salvează viețile oamenilor, dar fără să știm exact de ce facem asta. Știam doar că-n data de se iese în stradă și ne strigăm drepturile. Am văzut în stradă părinți, bunici, copii, generații diferite. Copii care aveau pancarde cu mesaje dure, mesajele pe care le poartă generațiile mai mari care l-au prins pe Ceaușescu. S-au făcut de multe ori ieșiri în stradă și-n Iași, dar eu nu am ieșit, căci nu pot să susțin o cauză dacă nu am termen de comparație.


Pentru prima dată eu am votat la fostele alegeri prezidențiale și, ca de obicei, am avut de ales răul cel mai mic dintr-o grămadă de rău; rău pentru mine, pentru viitorul meu și rău pentru țara mea. În toți acesti aproape 23 de ani, am călătorit în multe țări, care mai de care cu un regim democratic mai dur ori mai lejer și am observat totuși că oamenii sunt „ ținuți în frâu ” mai bine când conducerea e dură.

Voi lucra într-o bună zi în sistemul medical și tot ce vreau este să nu-mi supun pacienții la coruperile sistemului. Am fost la rândul meu și pacient și am observat cât de ciudat ești tratat dacă nu știi cum și când să întinzi mâna. Nu, nu pentru un tratament neapărat, ci către buzunarele spațioase ale halatelor și ale bluzelor chirurgicale. Știu că șpaga se practică în orice domeniu, dar mi-aș dori să nu fie doar acei puțini doctori care refuză orice fel de plic, ci să fie toți. Mi-ar plăcea ca într-o zi, majorările salariilor medicale să fie privite ca atare și să nu le mai trebuiască oamenilor și mai mulți bani; poate, în viitor, o să ne ridicăm și noi la nivelul unei țări europene. 
Conducerea e de vină; nu, nu doar conducerea unui spital, a unei instituții, ci conducerea țării și a guvernului. Dacă privim spre Europa sau spre Orient, se încearcă modernizarea sistemelor, introducerea a cât mai multor facilități care să ușureze viețile oamenilor. La noi nu se încearcă decât vinderea sau arendarea bunurilor țării, pentru a aduce cât mai mulți bani la bugetul personalului statului.


Acum doi ani eu și câțiva colegi am ieșit în stradă; eu și câțiva colegi de la facultatea mea dar și de la alte facultăți din Iași, ca să ne strigăm drepturile legate de majorarea taxelor la facultate. 1500 de lei puși în plus, lucru care a afectat mulți studenți care nu-și permit să plătească atâta taxă, dar care sunt înzestrați cu inteligență de la Dumnezeu. Liga Studenților a început un proces cu facultatea, a câștigat câteva înfățișări, dar ce să vezi, așa-i sistemul, iar facultatea a câștigat procesul. 
Democrația în România se învârte în jurul oamenilor mari în loc să se învârtă în jurul nevoilor oamenilor. Ascultăm doleanțele tuturor în campaniile electorale, însă uităm repede odată ce ne-am îndeplinit scopurile. Și există două tipologii de oameni care se lasă influențați de astfel de cai verzi pe pereți: bătrânii și tinerii proaspăt majori care vor schimbare și chiar cred că o vor primi de la altcineva.
Schimbarea vine din noi indiferent de scopul acesteia. Degeaba ieșim noi în stradă să ne bată jandarmii și să plângem din cauza gazelor lacrimogene, dacă după ce ne vindecăm rănile protestului, mergem liniștiți înapoi spre casele noastre și dormim la fel de bine pe pernele noastre moi. Trebuie să mișcăm și noi ceva.
Tineretul din sistemul medical începe să nu mai desfacă buzunarele în fața pacienților, poate din puținul respect și bun simț care a mai rămas în oameni, ori datorită faptului că încearcă să restaureze schimbarea. Schimbarea că vii în spital să te faci bine, nu să fii târât pe jos de asistente și infirmiere până ajungi pe mâna doctorilor. O vorbă românească spune că până la Dumnezeu te mănâncă toți sfinții. Asta-i povestea tristă și din spital: până să ajungi pe mâna doctorilor, treci printr-o serie de mâini care nu spun nicio altă poveste înafară de frustrarea adunată cu anii.

Mi-aș dori în 10 ani să rescriu articolul ăsta și să sune cam așa: sunt doctor, sunt plătită la standarde europene, am o familie cu doi-trei copii care primesc o educație cuvenită. Sunt medic într-o țară democratică, în care nu există nicio datorie la FMI, nici la alte țări cu care România a reușit să mențină o relație diplomatică bună. 
Aș vrea să am o bancă de sânge cu care să lucrez în spital, fără să se inițieze campanii imploratoare de donare a sângelui, pentru a se face schimbul între spitale, căci, după cum bine știți, acum nu există sânge în spital și, din păcate, nici în rezerva armatei.
Aș vrea ca țara mea să prospere, să înflorească și să fie verde, căci acum mă doare pieptul când ies afară și trag prima gură de aer. Dar acum, nimănui nu-i pasă. Poate în 10 ani...
Suntem o țară care trăim cu speranța că vin vremuri mai bune, ori poate, se întorc vremurile anilor '70-'80 când pare că totul era mai bine. Dar până reușim să schimbăm noi ceva în realitate, eu îmi permit să visez.

Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 14 din cadrul competiției SuperBlog!

  • Share:

You Might Also Like

19 Gânduri curate

  1. Ai mare dreptate! Binele tarii depind e si de noi, de atitudinea noastră. Schimbarea trebuie să înceapă de la.mine, de la tine, nu sa asteptam sa se schimbe ceilalți

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Exact! Indiferent despre ce domeniu vorbim, un gram de corupere tot există, chiar dacă poate nu suntem implicați în mod direct în acel domeniu. Pur și simplu o știm...

      Ștergere
  2. Încet, încet oamenii/lucrurile se schimbă în bine. Poate următoarea schimbare chiar va fi o schimbare.

    RăspundețiȘtergere
  3. Sa speram ca va fi mai bine...schimbarea incepe din noi..

    RăspundețiȘtergere
  4. Foarte frumos ai scris acest articol. Succes!

    RăspundețiȘtergere
  5. Offf cu toți trăim cu speranța asta, dar din păcate nu se întâmpla nimic.

    RăspundețiȘtergere
  6. Sunt foarte sceptica la schimbare. Si nu ca nu mi-aș dori+o, ci pentru ca vad unde ne indreptam

    RăspundețiȘtergere
  7. Tare mi-aș dori și eu o schimbare, dar mi se pare mult prea îndepărtată șansa.

    RăspundețiȘtergere
  8. Avem nevoie de mai multi conducatori patrioti si devotati.

    RăspundețiȘtergere
  9. Esti destul de optimista cu termenul de 10 ani... avem nevoie de multi ani si multi oameni sa schimbe ceva in tara asta! Succes in competitie

    RăspundețiȘtergere
  10. Implicarea fiecăruia dintre noi în comunitatea din care facem parte este cea mai importantă. Atâta timp cât nu mai avem o scară a valorilor corectă, nu ne pasă de semenul nostru, nu avem respect pentru valori și ne este rușine să fim patrioți, nu vom reuși să avem o democrație reală. Sa vezi exemple de patriotism în Germania, în SUA etc.

    RăspundețiȘtergere
  11. Da... tu iti doresti un ideal dar sa fim seriosi ca in primul rand trebuie sa ne schimbam noi, vad la tot pasul doar oameni rai si individualisti,oameni care arunca gunoiul in strada si nu se jeneaza, oameni agresivi si batausi si multe alte lucruri urate... daca noi nu ne schimbam cu adevarat o sa ajungem decat in mai rau, cu orice tip de conducere!

    RăspundețiȘtergere
  12. Bine ar fi ca in 10 ani sa fie o astfel de schimbare, dar din punctul in care suntem acum - ca si tara si popor - mi se pare imposibila...

    RăspundețiȘtergere
  13. Mmmm da ... traiesc si eu cu aceeasi dorinta de a trai si vremuri mai bune desi ... cred ca, cel mai probabil, copiii nostri se vor bucura de ceva mai mult noroc

    RăspundețiȘtergere
  14. Cu timp cred ca orice este posibil, dar nu stiu daca le voi prinde eu sau urmatoarea generatie :))

    RăspundețiȘtergere
  15. Tara noastra are o evolutie lenta, dar speram ca tot raul spre mai bine! Poate vedem o diferenta in timp daca ne implicam mai multi in soarta tarii.

    RăspundețiȘtergere
  16. Aceleasi lucruri mi le doresc si eu pentru aceasta tara, dar nu stiu cand vom ajunge atat de sus

    RăspundețiȘtergere
  17. Stiu multe persoane care spun fix acelasi lucru pe care-l spui si tu aici:"as vrea ca tara mea sa propere..." dar atata timp cat fiecare doar ramane la "as vrea" acolo vom mai sta multi ani de aici innaine .

    RăspundețiȘtergere

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...