If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

miercuri, 6 martie 2019

Bonjour, Paris!


Am deschis un album cu fotografii să-mi clătesc ochii cu amintiri din copilărie.


Am plecat în prima mea vacanţă  cu părinţii, primul meu drum cu ieşire dincolo de graniţe. A fost un drum foarte lung, îmi amintesc şi acum oboseala mersului cu maşina ore întregi şi mofturile făcute din cauza mâncării. Aveam nici mai mult nici mai puţin de 7 ani, iar în Franţa am ajuns chiar în zi de sărbătoare, de Ziua Naţională.
Când am intrat în Paris, nu am avut nevoie de foarte mult efort pentru a vedea turnul Eiffel. Mi se părea un lucru miraculos, atât de grandios, încât nu înţelegeam de ce se vede de la atâta depărtare. Când am ajuns la piciorul turnului însă, mi-am dat seama de adevăratele lui dimensiuni. Eram mică şi încă nu foloseam internetul; auzisem de turnul Eiffel, de Champ Elysees, dar nimic mai mult. Parisul a fost prima mea evadare şi locul în care, fără doar şi poate, m-aş întoarce şi la 80 de ani, dacă apuc să îi mai prind!
Îmi amintesc cu drag de plimbarea pe Sena, de vântul moderat de iulie, de amurgul care lăsa toate clădirile să se scalde într-o ploaie de culori. Focul de artificii a fost minunat, cel mai mare pe care eu l-am văzut în viaţa mea. Culori de toate felurile, inundau de sus până jos fiecare bucăţică a turnului. Stăteam pe digul Senei, cu capul în braţele mamei, admirând spectacolul de artificii combinat cu o frumoasă muzică ambientală.
Excursia mea în Franţa a durat 9 zile, timp în care am reuşit să vizitez împreună cu părinţii mei toate locurile arhitecturale deosebite pe care le are această ţară. Muzeul Luvru a fost, cu adevărat, o delectare. Deşi nu înţelegeam pe atunci cu adevărat ce reprezintă toate obiectele de artă din muzeu, m-au umplut de o bucurie de nedescris, de linişte şi de frumos. După ce am vizitat ziua Luvrul, am revenit, tot la amurg, să admirăm piramida din faţa muzeului, un adevărat echilibru arhitectural.
După Luvru, am căutat cocoşatul la Notre Dames şi am păstrat ca amintire nişte monezi cu catedrala pe care le puteai achiziţiona de acolo şi, de asemenea, cu abonamentele la metrou pe care le am şi astăzi.
Nu ştiu dacă mai există acum, dar trebuie să mă credeţi pe cuvânt că cel mai bun şi mare hot-dog l-am mâncat la un fast food în apropierea Arcului de Triumf.

Fiind copil şi având şi eu tot dreptul la vacanţă, excursia a ajuns la Disney Land, cel mai liniştit loc din Paris. Oraşul este unul destul de agitat, dar după ce treci de porţile tărâmului Disney, eşti înconjurat doar de o lume de basm, eşti luat de val în căutarea personajelor din animaţii care ţi-au marcat copilăria.

Albă ca Zăpada, Pluto, Cenuşăreasa şi multe alte personaje Disney fac parte din una din multele amintiri pe care nimeni nu mi le va putea răpi din minte niciodată!

Franţa este uluitoare, iar pe "vremea aia" doar ne-am urcat în maşină şi am pornit spre o călătorie, plimbându-ne în lungul şi-n latul ţării. După Paris, am ajuns direct la Cannes, plimbându-ne prin oraşul aglomerat care găzduieşte unul dintre cele mai mari festivale de film.
Prima mea ieşire din ţară nu s-a finalizat cu o vacanţă la mare, dar a reprezentat o multitudine de curiozităţi, de locuri şi de oameni, adunate la un loc, care au făcut ca vacanţa cu Christian Tour să fie una de neuitat.




Mă uit în continuare peste fotografii şi revăd întoarcerea spre casă, după călătoria în Franţa, care s-a terminat cu o vizită la Versailles, la minunatele grădini ale Palatului şi cu o părere de rău pentru că palatul nu era deschis. De aceea, încă mă gândesc să planific o călătorie în Franţa cât mai curând, pentru a recupera tot ce nu am apucat să văd acum 15 ani.

Închid albumul foto şi odată cu el îmi închid şi ochii. Trag aer în piept şi mă aşez mai confortabil în fotoliu, imaginându-mi cum mă plimb din nou pe străzile Parisului, cum mă dau în carusel la Disney şi cum aplaud la apus Parada cu toate persoanejele magice.


Cele mai frumoase amintiri le-am căpătat în copilărie, când nu aveam altceva de făcut decât să stau şi să admir tot ce mă înconjoară. Cu timpul, la fel ca majoritatea oamenilor presupun, am devenit mai superficială şi, de asemenea, am ajuns să vreau în vacanţă doar ca să pot dormi, să pot să-mi încarc la maxim bateriile, fără să fac neapărat ceva ieşit din comun. 
Christian Tour susţine dreptul la vacanţă ceea ce ne inspiră pe toţi să ne aşezăm în faţa calculatoarelor, ori să mergem într-o agenţie Christian Tour şi să ne alegem destinaţia de vacanţă perfectă, în care nu doar să mâncăm, să dormim şi să stăm cu burticile la soare, ci să ne şi bucurăm de cultura şi toate bogăţiile ţării spre care ne îndreptăm. Fiecare loc din lume are povestea lui, iar noi trebuie doar să ne facem timp să-i vedem cu adevărat frumuseţile. 
Parisul un clişeu? Bineînţeles. Mai ales în luna lui Cupidon. Dar, te rog, rezervă-ţi o zi pentru Disneyland şi oferă-i copilului din tine o reînviere!

Acest articol a fost scris pentru prima probă din cadrul competiţiei Spring SuperBlog!






Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]