If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

marți, 12 martie 2019

Apartamentu', cât e apartamentu'?

Am început căutările pentru cumpărarea unui apartament. Când îţi pui ideea în minte, totul pare super uşor, trasezi două-trei linii şi începi să te gândeşti ce i-ar trebui ca să fie casa perfectă pentru tine.
Căutările încep, aşa că mă abonez la tot felul de site-uri de imobiliare, cumpăr ziare pentru rublica de vânzări de apartamente, bat dintr-o uşă în alta a agenţiilor pentru îndrumare. Pe ce să mă axez? Preţ ok, raportat cu calitatea; comision puţin, renovări, poate chiar şi mai puţine.
Pentru mine, apartamentul ideal este nemobilat. Înafara faptului că reuşeşti să ţi-l mobilezi aşa cum vrei tu de la bun început, scapi şi de cheltuieli în plus pentru mutat mobila veche, aruncat lucrurile foştilor proprietari, deci, pe scurt, bani aruncaţi pe fereastră pentru lucruri care puteau fi evitate.

După îndelungi căutări, când chiar credeam că nu mai este nicio speranţă, niciun preţ decent care să se încadreze în bugetul meu preliminat, am găsit pe un site un apartament gol, mai mult ca decent, renovat finuţ şi am pornit în căutarea proprietarilor pentru a-l viziona. Primul văzut, primul plăcut, ultimul şi singurul luat. Am încheiat repede tranzacţia, cu nişte oameni simpatici, care nu au făcut altceva decât să mă ghideze şi să mă îndrume spre lucrurile pe care nu ştiam dacă le fac sau nu bine.

Şi iată-mă ajunsă aici, stând în faţa laptopului şi mulţumindu-i celui care a inventat anunţurile de mică publicitate. De ce? Pentru că dacă nu aveam nimic "palpabil" şi pe internet, probabil mă plictiseam căutând zilnic în ziare anunţuri şi alte zile în care să mă plimb dintr-un capăt al oraşului în altul pentru a viziona anunţurile găsite prin ziare.
În ziua de azi pe internet găseşti orice. Şi când spun orice, credeţi-mă că nu vă mint. Faptul că acum putem să încărcăm imagini, ori să conversăm cu oameni live la mii de kilometrii distanţă, denotă faptul că ne-am modernizat şi, pe lângă asta, faptul că am reuşit să simplificăm destul de mult lucrurile şi asta, probabil, strict din comoditate.

Mă gândesc la faptul că acum 20 de ani majoritatea informaţiilor erau împărtăşite doar în forme scrise, palpabile, ori se transmiteau prin viu grai printre oameni. Atunci oamenii încă mai ştiau să comunice, se anunţau unii pe alţii de noile ştiri, de diverse apariţii pe piaţă, de inovaţiile din tehnologie şi din era modernistă. Astăzi, în schimb, oamenii nu mai pot trăi fără anunţuri. Reclame sunt la tot pasul, pe fiecare site pe care îl deschidem, la fiecare melodie ascultată pe youtube şi pe fiecare aplicaţie de pe smartphone. Zilnic ne trec prin faţa ochilor zeci de reclame, care poate nu ne interesează, dar care ne rămân stocate în minte măcar pentru puţin timp.

Arhiva personală
Viaţa mea ar fi mult mai grea dacă nu aş avea acces la astfel de anunţuri; şi nu cred că în această situaţie mă încadrez doar eu. Folosesc anunţurile publicitare, atât pentru a-mi procura eu lucruri, cât şi pentru a le vinde. Cu ajutorul acestor site-uri, am reuşit să îmi găsesc colaboratori pentru blog, cât şi pentru cariera mea paralelă de Wedding Planner. Tot astfel am reuşit să îmi fac reclamă şi să mă promovez, să găsesc miri care au nevoie de invitaţii de nuntă şi de alte planificări pentru ziua cea mai importantă din viaţa lor. Mi-am vândut astfel invitaţiile pentru nunţi, pe lângă acestea am reuşit să donez haine şi lucruri bune de care eu mă pot lipsi, dar pe care unii nu şi le pot permite deloc. Totodată am reuşit să găsesc câţiva clienţi pentru propriul meu apartament, pe care doresc să-l vând, acest mod de a găsi cumpărători fiind unul mult mai simplu şi rapid.


Fără anunţuri mici publicitare, lumea s-ar întoarce puţin în timp. Spun asta pentru că trăim într-o lume foarte alertă, mereu pe fugă şi în acest moment nu mai avem timp să stăm să aşteptăm ca la un moment dat o anumită informaţie să ajungă şi la urechile noastră. Acum suntem la un click distanţă de orice dorim să aflăm, să găsim, să cumpărăm sau să vindem. Este posibil ca în următorii 20-30 de ani, la colţ de stradă să nu mai întâlnim chioşcuri de ziare, ci E-chioşcuri în care să se vândă tablete de pe care să citim ştirile.
Astăzi nu putem decât să mergem înainte. Iar dacă vrem acum să renunţăm la micile anunţuri, nu facem decât câţiva paşi înapoi, care o să ne coste idei, bani, investiţii şi, evident, trecerea ireversibilă a timpului.

Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul trei din competiţia Spring SuperBlog!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]