If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

joi, 29 noiembrie 2018

naturaleţea din spatele hainelor cozy

Prima întâlnire...emoţii, agitaţie, poate şi câţiva nervişori care-şi fac loc. Şi veşnica întrebare: eu cu ce mă îmbrac??? De data asta, semnele de întrebare sunt mai multe, mai aspre, pentru că primul contact vizual trebuie să fie plăcut. Plăcut ochiului, desigur! 

La mine merge totul foarte greu în domeniul feşăn. Nu pentru că n-aş şti cum să asortez culorile, ori cum să nu-mi las botoşeii de lână de casă în picioare când îmi iau pantofi cu toc. E complicat pentru că sunt o persoană comodă; îmi plac hainele cozy, iar asta înseamnă în 110% din cazuri, jeanşi. Nu mă judeca, dar nu ţi se pare că o pereche de stiletto merge mai bine cu un blug strâns pe gleznă? Toată lumea se aşteaptă să porţi tocuri la o rochie sau la fustă; asta dacă nu eşti fan converse şi asortezi teneşii la orice. Ei bine, nici asta nu mi se potriveşte, pentru că nu port stiletto. Acest lucru nu se întâmplă pentru că nu-mi plac, ci pentru că nu doresc să-mi chinui şi mai tare piciorul, lăsându-l să stea atârnat pe un băţ numit toc cui, puţin mai mare decât un mănunchi de scobitori.

Cred că în viaţa mea am fost la o singură primă întâlnire îmbrăcată în fustă, iar asta nu s-a întâmplat la o întâlnire romantică, ci la una la care am participat formal. Să mă îmbrac elegant la o primă întâlnire romantică înseamnă să fiu ceva ce nu sunt. Să mă chinui cu fuste care se ridică, să folosesc tutoriale pe net despre cât fixativ să foloseşti pe ciorapi ca să stea fixă, ori să mă machiez exagerat doar pentru că am ieşite două-trei coşuri pe faţă. În general nu sunt genul care se machiază. Cred că frumuseţea naturală e cea mai bună şi, pe lângă asta, o avem toţi. Trebuie doar să învăţăm cum să o valorificăm pentru a ne zâmbi oamenii când ne privesc şi observă naturaleţea. 

Pot spune că rochiile elegante, fustele şi cămăşile office nu lipsesc din garderoba mea, dar sunt mai rar folosite. De ce? Pentru că îmi place să ies în evidenţă, dar să o fac bine când trebuie! Dacă nu păstrăm mici delicii cosmetice şi la modă secrete, cum vom mai putea ieşi în evidenţă uneori? Rochiile le folosesc la nunţi, în special cele lungi. Sunt bine catalogate: rochiile scurte la botezuri şi evenimente de zi. Rochiile lungi, de prinţesă, la evenimente nocturne şi nunţi; pantaloni la dungă pentru întâlniri formale, pentru congrese şi întâlniri de afaceri. Iar jeanşii, puloverele tricotate şi toate hainele cozy, pentru orice zi din an! Şi, cel mai important, nimic din toate astea nu se poate fără tocuri: pantofi cu toc, platfome, sandale cu toc, cizme ori ghetuţe, toate trebuie să aibă cel puţin 6+7 cm de toc. It's a guilty pleasure!

Sunt într-o relaţie fericită de mai bine de doi ani şi nu cred că a contat vreodată ţinuta pe care am avut-o. 
Dacă închid ochii şi mă întorc în timp, îmi amintesc că prima întâlnire a fost pe terasa unei cafenele, vara, când purtam o pereche de jeanşi lungi (deşi cald, vara mereu păstrez pantalonii scurţi pentru zilele post-mare, post-bronz), sandale cu toc şi o cămăşuţă subţire de in cu umerii goi. Nimic impresionant şi totuşi, am reuşit să cuceresc!

Au fost momente în care am ieşit şi în pijamale din casă, dar nu chiar în oraş, ci până la magazinul din spatele blocului pentru apă. Pe drum, tot m-au văzut câţiva oameni, poate m-au judecat, ori poate că şi-au amintit că aşa au făcut şi ei cândva. Important este să te simţi bine atât în pielea ta, cât şi în hainele tale, pentru că, până la urmă, ele-ţi protejează cprpul! 

Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 24 din cadrul competiţiei SuperBlog!

2 comentarii:

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]