If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

marți, 4 decembrie 2018

să ne ajutăm aproapele

Niciodată nu am fost o fană înrăită a filmelor SF. Pur şi simplu mi s-a părut mai frumoasă ideea ca oamenii (regizorii, creatorii de film etc) să pună accent pe natură, pe planetă, pe oameni şi pe sentimente aşa cum sunt ele, nu transpuse într-o lume virtuală. 
Am crescut cu Spider-Man, iar odată cu înălţarea mea atât în lungime cât şi-n ani, l-am găsit pe Spider-Man la fel de semi-mutant, muşcat de un păianjen, cât şi sub diverse persoane: Tobey Maguire, Miles Morales etc. Pentru toate vârstele, omul păianjen dăinuie de mulţi ani, fiind adaptat şi readaptat, pus în trilogii, în filme pentru copii, ori fiind simplu, doar Omul Păianjen.

În spatele filmului original se află şi o frumoasă poveste de dragoste, care pe mine personal mă face să-mi blochez oarecum mintea. De ce? Ei bine, am fobie de păianjeni şi e destul de insuportabil să ştiu că ADN-ul unui om s-a contopit cu ADN-ul unui păienjenuţ; chiar dacă acest lucru se întâmplă doar ipotetic şi doar într-un decor SF.

Mi-aş dori totuşi să îmbrac o zi costumul albastru cu roşu. Cum s-ar zice, să fiu pentru o zi Omul păianjen-În lumea păianjenului. Mi-ar plăcea astfel să reuşesc să-mi înving teama, să mă caţăr pe clădiri cu ajutorul pânzei, să am simţuri mai ascuţite şi să ajung într-un timp record într-un loc în care oamenii au nevoie de mine. Nu neapărat pentru că sunt la ananghie, ci pentru că vor acolo un prieten, chiar dacă acesta se dovedeşte a fi omul păianjen.

Ideea acestui personaj denotă nevoia oamenilor de a avea pe cineva care să-i vegheze de sus. Spun de sus pentru că, de obicei, Spider-Man apare de nicăieri, de pe acoperişurile blocului. Oamenii aflaţi la ananghie au mereu nevoie de un sprijin, aşa că un protector ca Omul Păianjen este mereu bine venit.

Comunitatea în care trăim nu are nevoie de salvatori doar în momentul în care sunt în pericol. Daţi-mi costumul lui Spider-Man! Făceţi-mă o Spider- Woman şi nu, nu pentru a salva oamenii din clădiri înflăcărate, ori din râuri îngheţate. Ci pentru a-i salva de propriile lor gânduri. Oamenii au nevoie de supereroi pentru a-şi putea duce zilnic propriile lor dureri şi gânduri. Oamenii au nevoie de comunicare, de înţelegere, de armonie şi, mai presus de toate, de oameni în care să poată avea încredere. 
Nu întotdeauna numim aceşti oameni mama, tata, prieten, psiholog, doctor etc. Uneori îi numim supereroi. Iar supereroii nu trăiesc doar în filmele SF, ci îi putem găsi în Disneyland-uri, în malluri, în poze, dar cel mai important, în sufetul nostru de copil.
Ai uitat unde ai pus copilul din tine? Nu-ţi face griji, e tot acolo. Alege să fii supererou pentru o zi, îmbracă un costum imaginar şi hai să ne ajutăm aproapele!


Acest articol a fost scris pentru ultima probă (26) din cadrul competiţiei SuperBlog!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]