If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

joi, 28 aprilie 2016

2.0

Să privim partea bună a lucrurilor. Să ne privim direct în ochi și să rostim adevărul.
Îmi place când mă atingi. Îmi place când mă ții de mână, când mă gâdili ușor cu degetele pe pielea dezgolită. Atunci cutremuri zidurile de rezistență ale lumii mele.

Îmi place când îmi întorci palma spre ochii tăi, iar apoi, cu un oftat amuzant îmi spui: Iarăși ai cerneală verde pe degete. Iar scrii cu acel stilou? Ce ai mai creat acum? Dă-mi să văd.

Îmi place interesul cu care îmi privești mâinile atunci când ating în treacăt un caiet, o foaie sau un simplu instrument de scris. Pot citi în ochii tăi că ai înțeles, în sfârșit, că pentru mine elementele acestea înseamnă artă. Îmi place când știi că tu ești punctul de plecare al inspirațiilor mele, când fiecare mișcare a ta o percep ca pe ceva frumos, o creație unică pe care am privilegiul să o privesc.



Îmi place să mă iei în brațe și să-mi mângâi părul de sus până jos. Îmi dă o senzație de liniște. Știi doar cât de agitată sunt uneori, iar brațele tale în jurul meu nu fac decât să-mi stăpâneacă agitația. 
Îmi place să-mi șoptești la ureche despre cum mă vei trezi mâine dimineață la răsărit, să-l privim din balcon împreună, înveliți într-o pătură, așa cum vom face și în seara aceasta cu apusul. Îmi place și mai mult doar pentru că vrei să mă ții de mână la răsărit, chiar dacă nu mai am Malu Wilz pe față și tuș pe la ochi. Îți place să mă vezi naturală, chiar dacă un coș mic e acum pe obrazul meu stâng. Îmi spui să-l las în pace doar, să nu-l mai ating că o să treacă singur.

Îmi place să mă suni în miez de noapte și să mă întrebi dacă dorm, chiar dacă deja ne-am spus noapte bună de 30 de ori în ultimele 15 minute. 
E mai amuzant când râzi de mine atunci când plâng în cele mai nepotrivite momente ale filmelor, cum mă iei în brațe și îmi spui că e doar e în regulă să plâng la filme.

Îmi place să simt cum mă cuprinde dragostea atunci când te uiți la mine din celălalt capăt al holului; e minunat să simt cum mi se încălzește tot trupul, mi se înmoaie genunchii și ochii îmi sunt înțepați de niște lacrimi dulci, de bucurie. Bucuria de a fi, bucuria de a iubi, bucuria de tine.


Hai să ne privim în oglindă împreună, ținându-ne de mână și să vedem două bucăți de întreg unite, nu două jumătăți potrivite să formeze un întreg. De jumătăți e plin pământul, dar noi putem fi un întreg la pătrat, împreună.


2 comentarii:

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]