If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

marți, 22 decembrie 2015

Ai putea...

Ai putea, te rog, să mai rămâi la două vorbe? Hai, te rog, urcă-te în mașină. Afară e frig, uite, până și geamul vrea să înghețe iarăși. 
Hai să vorbim. Uită-te la stele. Când eram mică spuneam mereu că stelele au scrise în constelații răspunsurile la întrebările noastre. Uită-te spre ele, ce vezi? Ce zici?
Stai. Nu spune nimic. Doar stai aici, lângă mine și taci. Crezi că ai putea? Ai timp de așa ceva? Te rețin? Vreau doar un minut de liniște... Ascultă melodia asta în timpul ăsta. I-auzi și el zice te rog...așa că, te rog, stai aici. Mi-e bine aici în mașină. Pot să-mi iau câmpii în portbagaj și să plec, să evadez, măcar pentru puțin timp.
Vine Crăciunul. Ce-ți dorești? Eu vreau să vină Moșul. Anul acesta trebuie să cred în el din nou. Am nevoie de un cadou frumos de la el. Și de liniște. Și de ninsoare.
Ai putea să-ți imaginezi Crăciunul fără zăpadă? Eu încă sper că o să ningă, mai am o mică speranță pe acolo, prin suflețel. Nu se simte în aer că vine Crăciunul, știi ce zic? Tu simți? Nu mai e același lucru. Totul e schimbat.
E ok dacă deschid puțin geamul? E prea frig ca să ies, iar vântul îmi lipește părul de față. E ger, dar nu e ger de iarnă...e doar frig, nu e un frig de Crăciun.
Gata? Pleci? Deja? Ai putea să ieși repede din mașină? E frig afară. Și, te rog, ai grijă și nu trânti portiera.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]