If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

luni, 25 mai 2015

Femeia-gheţar

Nu ştiu să-ţi spun cum sunt eu, de fapt. Mă văd în mai multe feluri şi de fiecare dată par din ce în ce mai distorsionată. Dar aceasta e problema noastră, a tuturor, ca specie. Ne vedem cât de rău se poate, şi până nu găsim acea persoană care să ne deschidă ochii să ne privim aşa cum suntem, ei bine, ne cam ducem dracului.
Nu ştiu să-ţi spun ce văd în oglindă. Cu îndârjire şi încăpăţânare gândesc că soarele răsare şi apune diferit în fiecare zi a existenţei sale. Eu de ce nu aş fi altfel în fiecare zi?!
Nu ştiu să-ţi spun cu exactitate ce se ascunde în mine, înafară de ceea ce avem cu toţii în comun: organe, sânge, ţesuturi, o inimă, creier, şi cam atât. Ce simt eu cu adevărat e faptul că inima mea e de gheaţă. Eu sunt de gheaţă. Aşa mă văd, aşa mă simt. E ceva ciudat la mijloc totuşi.
Un om "de gheaţă" n-ar trebui să fie capabil să simtă ceva vreodată, un semn oricât de mic şi neînsemnat nu ar trebui să conteze. Şi totuşi...inima mi-a fost încălzită şi, pentru prima dată în viaţă am fost în stare să simt, să văd cu inima, să-mi încălzesc sufletul cu ceva mai mult decât constanta solară. Iubire.
Vezi tu, femeia-gheţar nu e nimic altceva decât o femeie rece, temperamentală, pasivă, poate uşor blândă, dar, într-un final, ameţiţor de sensibilă. Nu cred că poţi atinge cu ceva o astfel de femeie, dacă ea nu-şi doreşte acest lucru. Pur şi simplu...nu trebuie să fii acolo, şi ea nu te va lăsa acolo niciodată. Dar când, într-o bună zi, la fel ca-n basme, binele va învinge răul şi va topi gheaţa, va ieşi la iveală, ca primul verde de sub zăpadă, gingăşia şi sensibilitatea ascunse sub gheaţă. Niciodată se va topi de tot, pentru că nu toată lumea are un loc special în inima tuturor.
Deşi e de gheaţă nu vrea niciodată să dezamăgească sau să rănească intenţionat. Nici măcar un iceberg nu e perfect, ci ascuns: profunzimea e mereu după un strat superficial vizibil.
Când mă privesc în oglindă mă gândesc mereu la ce e dincolo de ceea ce văd eu. Ce e acolo, profund, ce numai o singură persoană poate vedea cu adevărat. Şi mă gândesc că poate sunt o bestie, pentru că, vezi tu, când te uiţi adânc în ochii bestiei, vezi că fiecare fiară are un gram de sensibilitate şi de...suflet.


2 comentarii:

  1. Cateodata gandul asta ca si eu sunt de gheata imi rupe inima.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca toti avem ceva de gheata in noi. Dar uneori se extinde din ce in ce mai mult...

      Ștergere

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]