If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

miercuri, 4 februarie 2015

b

Şi te gândeşti dacă mai ai de ce să deschizi ochii mâine dimineaţă? Întotdeauna vei găsi un motiv. Unul mai bun decât cel la care te-ai gândit acum 10 secunde. 
Ai nevoie de motive pentru orice, dar mereu apar nişte întrebări. Pentru ce să fac asta? Dar de ce să fac aia? De ce să rămân în viaţa cuiva? De ce să lupt? De ce să sper?
De ce să faci toate aceste lucruri şi de ce să-ţi pui atâtea întrebări. Pusul întrebărilor înseamnă timp pierdut. Timp preţios pierdut. Învaţă să nu mai pui un semn al întrebării la sfârşit; un simplu punct e de ajuns. 
Eu pot.
Eu trebuie să.
Eu lupt.
Eu sper.

Şi totuşi...uneori nu e în zadar? Vedem oameni dezamăgiţi care au sperat prea mult. Vedem oameni suferind, pentru că inimile lor au fost frânte. Vedem iubiri ca din filme, dar care niciodată nu sunt împărtăşite. La ce bun? La ce bun dacă nu orice ne dorim se poate materializa?
Lupta şi speranţa ajută. Dacă speri, ai puterea necesară ca să lupţi. Şi acum tu mă întrebi şi cum vine asta? Uite că vine. Ai un vis, o persoană, o privire, o iubire pentru care merită să lupţi. Şi ajungi să faci asta. Te încurajezi singur. Îţi pui în minte că poţi. Şi poţi.

Aştepţi mult timp uneori până se vede schimbarea. Poate când relizezi ce îţi propui e deja prea târziu. Dar mai bine mai târziu decât niciodată, nu-i aşa? Şi acest prea târziu se dovedeşte a fi cel mai frumos început ever. Cea mai frumoasă poveste. Ceva ce nici măcar tu nu ţi-ai putut imagina.
O iubire copleşitoare. Doi ochi pe care nu trebuie să-i vezi ca să ştii că sunt aţintiţi asupra ta. Cele mai fericite momente din viaţa ta. Cea mai mare fericire. Cea mai puternică susţinere morală. Cel mai răsunător te iubesc. Cel mai liniştitor noapte bună. Cel mai tragic rămas bun pentru o perioadă. Cele mai amare şi sărate lacrimi de tristeţe, dar şi cele mai dulci şi răcoritoare lacrimi de fericire. Cel mai dulce sărut şi cea mai caldă îmbrăţişare. Cea mai suavă atingere. Cel mai mic fior simţit la intensitate maximă pe şira spinării.
Atâtea motive...motive prin care eu trăiesc. Persoana prin care eu sunt fericită. Nucleul speranţei. Motivul pentru care trebuie să lupt.
Destule ca să rămân aici, lângă tine, până la capăt de infinit.
Tu.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]