If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

miercuri, 21 ianuarie 2015

a.

Zilnic întâlnesc fel şi fel de persoane, unele pe care le vad pentru prima oară în viaţa mea, şi altele pe care le cunosc şi Dumnezeu mai ştie câte feţe au. Oamenii intră în multe categorii, şi categoriile alea au mult prea multe subcategorii.
Nu-mi plac oamenii care editează fotografii. Un fotograf profesionist m-a învăţat pe mine că, dacă eşti un fotograf adevărat, poza trebuie să-ţi iasă bine din prima. Hai, schimbi puţin contrastul, te joci puţin cu umbrele, te semnezi pe fotografie că deh, lumea-i mare şi pe cât de mare e, pe atât de rea e. Sau mai rea. Nu văd satisfacţia pe care o are un fotograf când prima şi prima oară îşi bagă imaginea în Photoshop şi o prelucrează, şi o prelucrează. Vreau şi eu să văd o imagine simplă, făcută spontan, nu împroşcată şi încărcată cu efecte speciale. Arată ce poţi să faci, nu ce ai fi putut face de fapt.
Nu-mi plac mincinoşii sau linguşitorii. Decât să ai 30 de prieteni şi toţi să te pupe-n placă prin faţă şi pe la spate să mănânce căcat te vorbească de rău.
Tot ce e bun se duce dracului. Nu doar oameni, ci şi lucruri pe care le-ai făcut. Răul cuprinde încet încet totul, şi într-o zi te trezeşti complet singur, acolo.
Sunt mulţi oameni care nu mai pot fi numiţi oameni frumoşi.
Acum...nu mă mai pot gândi la nimic. Am vrut să scriu puţin. Noapte bună.

2 comentarii:

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]