If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

miercuri, 21 ianuarie 2015

a.

Zilnic întâlnesc fel şi fel de persoane, unele pe care le vad pentru prima oară în viaţa mea, şi altele pe care le cunosc şi Dumnezeu mai ştie câte feţe au. Oamenii intră în multe categorii, şi categoriile alea au mult prea multe subcategorii.
Nu-mi plac oamenii care editează fotografii. Un fotograf profesionist m-a învăţat pe mine că, dacă eşti un fotograf adevărat, poza trebuie să-ţi iasă bine din prima. Hai, schimbi puţin contrastul, te joci puţin cu umbrele, te semnezi pe fotografie că deh, lumea-i mare şi pe cât de mare e, pe atât de rea e. Sau mai rea. Nu văd satisfacţia pe care o are un fotograf când prima şi prima oară îşi bagă imaginea în Photoshop şi o prelucrează, şi o prelucrează. Vreau şi eu să văd o imagine simplă, făcută spontan, nu împroşcată şi încărcată cu efecte speciale. Arată ce poţi să faci, nu ce ai fi putut face de fapt.
Nu-mi plac mincinoşii sau linguşitorii. Decât să ai 30 de prieteni şi toţi să te pupe-n placă prin faţă şi pe la spate să mănânce căcat te vorbească de rău.
Tot ce e bun se duce dracului. Nu doar oameni, ci şi lucruri pe care le-ai făcut. Răul cuprinde încet încet totul, şi într-o zi te trezeşti complet singur, acolo.
Sunt mulţi oameni care nu mai pot fi numiţi oameni frumoşi.
Acum...nu mă mai pot gândi la nimic. Am vrut să scriu puţin. Noapte bună.

duminică, 11 ianuarie 2015

Anomalii

E 00:45, 3 ianuarie 2015.
Abia am terminat de ştampilat cărţile cumpărate în 2014.
Citesc mult. Sunt o maniacă. Dacă aş eticheta şi cărţile citite anul trecut online, cred că aş depăşi un record. Nu naţional, nu mondial. Un record al meu.
Anul acesta trecut am citit cap-coadă 56 de cărţi. Acest lucru mi-l spune, cel puţin, grămada de cărţi de pe pat.
Toate cumpărate anul acesta trecut. 56 de cărţi ţinute în mână. Atâtea minute de relaxare...atâtea inhalări ale mirosului de nou, de tipar, de praf de prin librării...Cărţile mele.

***

Acum e 8 ianuarie. Iarăşi mă lungesc cu scrisul. De la începutul anului visez la o bibliotecă mare; cărţile mele încă zac pe jos. Nu cred că voi posta articolul ăsta. Nu ştiu de ce, dar simt că asta e mai mult pentru mine.
O să încerc anul ăsta să scriu o carte...despre orice. Numai să o scriu. Am prea multe în cap şi trebuie să mă eliberez cumva. Sigur...articolul ăsta e doar pentru mine.

***

10 ianuarie. Până la urmă am scris şi asta. Îmi privesc cuvintele şi mă gândesc...şi mă gândesc...

***

Acum e 11. Scriu din nou. Mă gândesc la multe momente frumoase, şi parcă în fiecare minut întâmpin câte un deja vu. Mi-e dor. Mi-e dor să scriu, dar nu se compară dorul ăsta cu dorul de persoana iubită. O să treacă, şi aşteptarea o să fie mai lină...Dorul mereu face lucrurile mai dulci şi mai speciale...oare de ce?
Mă gândesc la simularea de bac şi la sacrificiul de a da simularea la istorie de ziua mea. La împlinirea celor opşpe ani de viaţă. Cât de rău poate fi?! 
Mă gândesc la atentatele din Franţa. Eu nu sunt Charlie. Nici acum nici mai încolo. Aşa merită. Libertatea presei nu e totuşi atât de liberă încât să calce în picioare ceea ce au unii mai de preţ: religia. Noi nu am face asta. Nu. În locul lor, noi tot facem imagini cu icoane pe care scriem Nu mă bag man, Mă bag man, Tu ce zici man?. Asta este. Fiecare cu ce crede el. Asta e părerea mea. Noi suntem mulţi creştini doar cu vorba, şi foarte puţini doar cu fapta. Dar asta nu prea contează în ziua de azi, nu-i aşa?
O să treacă şi semestrul ăsta. O să vină vacanţa şi deja chestionarele pentru şcoala de şoferi îmi zâmbesc. O să treacă şi ele. O să vină simulărie. O să le fac faţă. O să mă descurc eu. O să iau şi bacul şi o să fiu şi medic. 
Totul o să fie bine mereu...Trebuie să sperăm că totul o să fie bine, şi o să fie, nu-i aşa?

***

O să fie totul bine de acum. Sunt fericită, sunt iubită, sunt sănătoasă, iubesc, sper, cred, încerc, reuşesc. Nu trebuie să aştept momentul potrivit să fac toate astea. Momentul potrivit e acum.

joi, 1 ianuarie 2015

Aşteptări

Privesc în urmă şi pare un timp atât de îndepărtat...un singur an? Nu câţiva buni? Atât de lung? Atât de multe lucruri s-au petrecut?
2014 a fost un an frumos. La mine a început din 2013 anul, de prin octombrie, pentru că de atunci am simţit ce e fericirea şi am început să iubesc. Când te simţi împlinit, ce mai contează când începe sau se termină în calendar anul? Anul tău e oricând. Oriunde. 
Dacă începeam câte un an pentru fiecare stare pe care am avut-o în viaţă, cred că acum eram pe undeva prin anul 2200. Sau poate mai mult...?!
2014 a fost minunat. Ce mi-aş putea dori mai mult decât să se repete 2014?! Nu vreau să încep o listă puerilă: în 2015 vreau să bla bla bla bla, şi mai vreau să bla bla bla bla. Nu. În 2015 vreau să se repete anul precedent şi să fie mai încărcat puţin. Vreau să fiu sănătoasă ca să mă bucur de toată fericirea, iubirea şi afecţiunea din lume. Sănătatea nu e cu vrutu'.Vrutu-i pe gratis. Sănătatea e cu trebuie să fiu sănătoasă.

Anul acesta voi fi mai mult eu. Poate anul trecut mi-a păsat de părerile celorlalţi prea mult, poate nu am fost destul de curajoasă în unele privinţe, anul acesta nu vreau să fie la fel.
Am făcut greşeli. Unele prea mari pentru a fi iertate. Am fost iertată. Au fost greşeli uitate. M-a durut, am plâns, am regretat, am fost uşurată să aud Nu-i nimic. Te iert. Era ceva. Şi nimicul e ceva. Dar "nimicul" de după o greşeală e mereu ceva.
Vreau mai mult curaj. Trebuie să învăţ să spun lucrurilor pe nume când simt nevoia, nu căutând un moment potrivit. El nu va veni niciodată.

Anu' ăsta vrutu' nu-l mai fac pe gratis. Vreau ceva, muncesc să obţin acel ceva. Nimic nu se întâmplă dacă pocneşti din degete.
Anul acesta trebuie să-mi iau carnetul de şoferi. O să îl iau fără probleme. Trebuie să îmi dau examenul de limbă engleză, şi categoric trebuie să îl iau. Trebuie să încep voluntariatul SMURD. Trebuie să încep să mă pregătesc şi mai intens pentru a-mi îndeplini visul de a ajunge medic.

Anul acesta nu mai las nimic să-mi stea în cale. Am învăţat că e nevoie de un singur cuvânt pentru a spulbera visul cuiva, şi îmi propun să nu las pe nimeni să-mi calce în picioare visele. Nici familie, nici prieteni, nici egoul meu. 

Anul acesta cred în mine, iubesc, sunt fericită. Anul acesta deschid ochii şi mai largi şi mă bucur şi mai mult de fiecare secundă în care inima mea bate ca eu să-mi trăiesc viaţa.


:]