If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

joi, 25 decembrie 2014

3 ani de Atitudine Slabă

Privesc spre tastatură şi parcă am emoţii să scriu...Mă uit în urmă pe blog şi văd că deja au trecut 3 ani. Când s-au dus? Când s-au schimbat atât de multe?
Astăzi se împlinesc 3 ani de când sunt un fel de artist, unul independent. 3 ani de când printre bloguri există un punct mic care mă reprezintă pe mine: Atitudine Slabă. În aceşti 3 ani de zile, mi-am dat seama că nu e nevoie să fii un artist desăvârşit ca să scrii, ori ca să pictezi sau să faci fotografii...Trebuie doar să crezi în tine şi să mergi mai departe. Oamenii vor critica mereu, şi astfel, dacă nu rămâi neclintit, îţi vor distruge visele.
În 3 ani de zile am visat, am plâns, am fost doborâtă şi m-am ridicat pentru a merge mai departe, dar niciodată nu am renunţat la visele mele. Am găsit o speranţă infinită în care nu am avut încredere, dar până la urmă s-a dovedit a fi adevărată. În 3 ani de zile m-am schimbat, am schimbat lucruri şi am început o nouă viaţă. Am fost tristă, apoi fericită, apoi melancolică, apoi fericită iarăşi. Şi aşa am rămas, şi aşa vreau să fiu mult timp de acum încolo.


Ce am făcut încă un an? Am iubit, am fost iubită, am zâmbit şi i-am făcut şi pe alţii să zâmbească, am fost rea cu oamenii, dar doar ca să îmi fie mie bine. Am făcut greşeli, le-am analizat, ca după să mă întorc şi să le repar şi să-mi cer scuze acolo unde a fost nevoie.
Mi-am decis viitorul. Am hătărât să dau la medicină şi să încep pregătirea pentru ceea ce va fi o viaţă întreagă de învăţat. Sunt pregătită. Mă simt pregătită.

Ce am e gând să fac în continuare? Habar n-am. Mi-am propus să nu mă mai gândesc asupra viitorului îndepărtat, pentru că s-ar putea să nu-mi iasă nimic din ce îmi propun. Vreau să fiu exact cum am fost şi anul acesta. Poate un pic mai activă, mai devotată, mai răspunzătoare. Mai fermă. Mai curajoasă. Mai....multe.

3 ani de Atitudine Slabă:
490 de postări
106 persoane interesate
569 de likeuri pe pagina de Facebook
58.750 de suflete, de perechi de ochi, de...voi

Vă mulţumesc! Crăciun fericit şi să ne citim cu bine şi până la anul!

duminică, 21 decembrie 2014

Praf de stele

Pulbere. La un moment dat în viaţă totul se transformă în cenuşă: prieteni, familie, iubire, casă, cărţi, toate dispar la un moment dat.

Ce sunt prietenii? Marionete. Vezi tu, noi găsim întrebuinţări diferite şi negative pentru multe lucruri.
Din punctul meu de vedere, "marionetă" nu înseamnă ceva jucat pe degete, ci mai degrabă cineva capabil să se modeleze după nevoile tale.
Prietenii sunt marionete, sunt -sau ar trebui să fie- mereu lângă tine atunci când ai nevoie de sprijin, de o glumă, de o îmbrăţişare, de un zâmbet. Sunt acolo gata să îţi ofere ceea ce ai nevoie.

Familia? Casa? Se suprapun. Pleci dintr-o familie, dintr-o casă, ca ulterior să rămâi tot cu cele două. Doar că ale tale.

Restul sunt bunuri, acumulate pe parcursul vieţii. Eu găsesc interesante cărţile şi carneţelele. Am vreo 30 de carneţele pe care...doar le am. Nimic altceva. Şi cărţile...tot le comand, şi le cumpăr, şi unele chiar n-apuc să le citesc. Dar sunt acolo. Asta e important.


Despre iubire aş putea vorbi toată viaţa. Nu mă consider cea mai trecută prin viaţă persoană, dar cu siguranţă sunt una care a găsit iubirea adevărată.
Unii oameni răscolesc toate colţurile lumii pentru a găsi adevărata iubire. Unii pur şi simplu nu au noroc. Unii o găsesc din prima şi nu o preţuiesc.
Eu? Nu am găsit-o prea uşor, dar nici prea greu. Am găsit-o la momentul potrivit. Nimeni nu a spus că pentru a ajunge la iubire nu treci prin suferinţă. Pur şi simplu ai de trecut prin multe. Poate că iubirea reprezintă împăcarea cu destinul...
Nimeni nu e făcut să trăiască singur. La un moment dat, ochii tăi se deschid larg şi vezi persoana.

Ce e iubirea? Cel mai frumos "acasă" pentru îndrăgostiţi.
 Templul fericirii supreme.
 Adoraţie.
Pasiune.
Dorinţă.
iubirea e nucleul vieţii.
Începi să trăieşti cu adevărat atunci când începi să iubeşti cu adevărat.

Iubirea e făcută din praf de stele. Unele sunt stinse de sute de ani, dar noi încă le vedem strălucirea pe cer. Priveşte într-o noapte puzderia de stele. Oare tu din care ai căzut? Dar jumătatea ta?

Oamenii care iubesc sunt magici. Au în ei sclipiri orbitoare de stele. Ai văzut vreodată doi oameni care se iubesc cu adevărat? Ai văzut sclipirea din ochii lor?

"A spune cuiva te iubesc este o invitaţie la veşnicie. "
Întotdeauna praful se alege din orice. 
Dar mereu iubirea e presărată cu praf de stele.
 Veşnic nemutitoare.

marți, 9 decembrie 2014

Gânduri

20/11-20/11/2014

Gânduri vin spre mine şi îmi inundă mintea. Nu e de ajuns că simt cum cerebelul mi se mişcă încolo şi încoace prin cutia craniană; acum mai am şi o mie de gânduri pe secundă...şi mai e şi serialul ăsta nenorocit care necesită lacrimi.
Când m-am apucat de scris era...tot 20. Ce repede mai trece timpul! E 00:20 când pun peniţa pe hârtia din carneţel. Probabil o să mă culc. Poate am timp să postez mâine, de ziua bunicii. Tot azi, dar, mă rog, "in ză morning".
Momentan mă opresc aici. Noapte bună!


***


22:57. Privesc ca un copil primii fulgi care cad şi se topesc înainte de a atinge pământul. Sunt din ăia mari, aşa cum îmi plac mie.
În sfârşit vine iarna! Totul alb în jur, haine călduroase, ceiuţ, vin fiert, cadouri şi colinde. Iubesc iarna, pentru că iubesc Crăciunul şi Anul Nou. Şi pentru mine nu există sărbători de iarnă fără zăpadă.
Sper să nu se mai oprească până dimineaţă; când deschid ochii să fie totul acoperit de alb, şi străzile să nu mai fie pline de noroi.
Nu o să termin azi articolul ăsta. Zăpada mă fascinează mai mult. Fulgii îmi alungă cheful pentru scris.
Acum sunt fericită. Fără chef.

***

10:18. Ora de sociologie. Mi-am luat carneţelul la şcoală. Nu mai ninge. Aşa rău îmi pare...Nu mai ninge, aşa că scriu; mă gândesc la multe chestii. La început credeam că o să termin repede, spunându-mi "Meh, sunt doar gânduri, cât de rău poate fi? Nu-mi trebuie mult timp. Îmi pun gândurile pe hârtie". La naiba, sunt prea multe şi nu mă pot concentra.
Mă gândesc la Crăciun. Acum mă gândesc la reducerile de Black Friday. Asta înseamnă mai multe cărţi, dar cred că şi un dulap pentru ele. Biblioteca mea mică nu mai primeşte cărţi.
"Planul de interviu, bla bla", " Profesioniştii, bla bla", " la plesneală, bla bla". Nu reuşesc să aud decât frânturi din ce spune profa. Eu tot în gândurile mele sunt.
Azi am iarăşi teză. Şi termin odată cu teza la engleză. Scriu mai încolo.













***

2 decembrie. Aproape orele 21:00. E minunat nu? De cât timp trag să postez...şi nu-mi iese.
A murit naşul meu. Am fost cu gândurile într-o mie de părţi. Dar am fost şi fericită. Foarte fericită.
Am început să citesc Bukowski. Interesant om. Momentan îmi place, mai vedem pe parcurs...

***

9/12/2014, 21:28

Am reuşit. Am căzut iar, mi-am pus palmele pe pământ şi m-am ridicat. Am trecut peste toate greutăţile care mi-au apărut în cale. Am reuţit şi de data asta. Sunt mândră de mine.
Am început să mă relaxez şi să mă gândesc doar la mine, la noi... Sunt foarte fericită. Şi împlinită. Plutesc. levitez. visez. viaţa mea e cel mai frumos vis.
Un vis real. cu zâmbete reale. cu dorinţe reale. cu împliniri reale.
cu iubire reală. puternică. arzătoare.
ce poate fi mai frumos decât un te iubesc?!...


:]