If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

vineri, 18 iulie 2014

Cum iubesc bărbaţii (Part 2)

Bărbaţii iubesc rar. Dar atunci când  fac, o fac sincer.


Majoritatea bărbaţilor şi-au spus cel puţin o dată în viaţă că, probabil, pentru ei nu s-a născut fata ideală (încă) sau că ei s-au născut ca să fie singuri pentru tot restul vieţii lor. Dacă e să o luăm după mituri, băieţi, toţi avem perechea noastră, undeva pe hartă. Undeva pe glob, poate pe un alt continent, luminiţa care vă reprezintă jumătatea începe, la un moment dat, să licărească mai tare.

Orice bărbat are în minte tiparul lui de femeie.  Unii sunt cei care vor să vadă în dulap –şi pe femeia care-l atrage- numai „muleuri” şi decolteuri ferme. Pe ea, mai ales, să se contureze bine rochia şi să-i scoată în evidenţă sânii rotunzi şi fundul bine conturat; picioarele să-i fie lungi şi epilate, unghiile îngrijite, machiajul perfect în asortare cu pantofii cu tocul cui-cui, şi, bineînţeles, inelarul fără o verighetă (pusă, încă, de el). Pentru aceşti bărbaţi, ajunge doar să te preocupi de imaginea ta şi, aşa cum le pasă de războiul din Israel, tot cam atât le va păsa şi de ocupaţia ta, visele tale, frământările tale şi, nu în ultimul rând, de persoana ta. Ei te vor pentru cum arăţi, şi pentru că ţi se poate da oricând 10 cu felicitări pentru mersul impecabil pe tocuri.




Alţi bărbaţi te vor pentru că eşti amuzantă şi feminină, pentru că eşti dezinvoltă şi nu le este ruşine să iasă cu tine în public, chiar dacă eşti îmbrăcată în blugi şi tricou. Ei se mulţumesc cu imaginea părului tău ciufulit dimineaţa, cu ochii tăi mici şi naturali, care abia se pot deschide din pricina soarelui mult prea puternic pentru prima oră a dimineţii, sau pur şi simplu, te vor pentru că le place să te asculte cum spui poveşti interesante sau stai visătoare gândindu-te la o vacanţă frumoasă pe litoralul turcesc. Le ajunge să dea cu mâna peste perna din jumătatea cealaltă a patului şi să n-o simtă, din cauza părului tău răvăşit peste ea, sau direct în gura lui. Acest bărbat va zâmbi când te va vedea atât de dulce, în timp ce mângâi, din nou, căţelul vagabond din faţa blocului.
Te va privi dimineaţa, după o noapte lungă, cum te dai jos din pat şi te îmbraci în tricoul lui aruncat pe podea. Ciufulită, nemachiată, somnoroasă...simplă şi totuşi atât de copleşitoare şi de elegantă...

Bărbaţii ne iubesc pentru că suntem diferite de toate femeile cu care s-au întâlnit. Ne iubesc pentru că simt în noi, iubirea pe care le-o dădeau şi mamele lor.
Ne iubesc pentru cât de atente suntem cu ei şi pentru cât de mult avem grijă de ei.
Bărbaţii iubesc...altfel.

În mintea fiecărui bărbat femeia de iubit e altfel, şi e a lui.
Doar a lui.

vineri, 11 iulie 2014

Dacă vocea mea e tunet...

Şi dacă vocea mea e tunet, nu te ascunde nicăieri: nici sub pat, nici sub ramurile unui copac...Stai doar şi ascultă.
Ascultă răguşeala din gâtul meu dimineaţa, şi trezeşte-te la viaţă. Ridică-te. Deschide ochii şi trage adânc aer în piept. Foloseşte-mi puterea vocii ca stimul pentru viaţă. Trezeşte-te odată ce cuvintele mele prind glas.
Dacă vocea mea e tunet, atunci lasă ploaia cuvintelor mele să cadă peste tine. Să ai imprimat pe piele gustul sărat al picăturilor de ploaie...ploaia sufletului meu.
Nu mă opri când vreau să ţip. Nu mă privi intens doar ca să tac din gură. Nimic nu se compară cu liniştea dinaintea furtunii, nu-i aşa?




Şi dacă vocea mea e tunet, atunci tu eşti fulgerul care mă luminează şi mă ghidează. Ştiu că după tine urmez eu...după raza luminoasă îmi las vocea să spargă liniştea cerului. E atâta gălăgie pe pămînt, că nu se mai aude liniştea din cer...
Lasă-mă pe mine să vorbesc, căci vocea mea răsună printre norii tineri. Lasă-mi cuvintele să se adune într-un singur loc, şi să rupă tăcerea cerurilor.

Şi dacă vocea mea e tunet, atunci îţi vorbesc doar în ploi şi furtuni. Te înconjor, te protejez şi te păstrez alături de mine.
Dar dacă vocea mea e tunet, atunci glasul meu ştie să tune acolo unde lumina ta mă ghidează.

:]