If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

joi, 27 martie 2014

Lumea mea. Îngerul meu. Iubirea mea.


Chiar dacă nu am plecat încă, mă voi întoarce.
Uşor-uşor mă retrag iar în lumea mea de vis. Când stai prea mult în realitate începi să te prinzi de ea, începi să nu te mai împotriveşti şi rămâi acolo. Te prinde. Într-o lume plină de ură, acolo unde şi cei mai minunaţi ochi de culoarea caramelului îţi par reci. Oriunde te-ai uita nu vezi nici măcar un strop de culoare.
Totul doar alb şi negru.

Şi atunci simţi cum te cuprind aripile unui înger şi te salvează. Te trag în sus spre cer şi te ridică din marea nebunie care se îndreaptă către haos. Începi să pluteşti. Nimic nu mai contează înafară de chipul angelic care te priveşte, care te protejează şi care e acolo pentru tine.
Iubeşti. Când iubeşti, totul se schimbă. Priveşti lumea cu alţi ochi, zâmbeşti mai mult, ai încă un motiv să trăieşti, sau poate singurul. Când iubeşti, ochii tăi văd doar ochii lui, ochii tăi văd doar persoana lui. Ochii mei ard de iubire.
Şi inima...Inima deja nu mai e a mea. Nu mai bate pentru mine. Bate pentru el, de parcă ar avea ea controlul. Pompează sânge în organism ca să mă ţină în viaţă, bate pentru a putea trăi să-l iubesc. Pe el. Pentru el. Pentru totdeauna.

Cândva nu mai puteam spera la nimic mai bun. Nu mă puteam gândi că iubirea există şi pentru mine. Vedeam oameni fericiţi pe stradă, împreună, sau iubiri false, sau poveşti adevărate exact ca în cărţi. Era minunat să văd, dar nu puteam simţi. Plecam mereu din nicăieri spre nicăieri în căutare de iubire.
Acum, toată viziunea mea s-a schimbat. Nu doar că văd iubirea, ci o şi simt. Nu mai văd alte iubiri. O văd doar pe a mea. A mea...ce bine sună. Iubirea care m-a făcut să sper, m-a făcut puternică şi mi-a spus să lupt pentru ea; acea iubire care mi-a întins mâna de nicăieri şi care mi-a şoptit că-mi va fi mult mai bine.
Acea iubire care mă mângâie în fiecare secundă a vieţii mele. Acea iubire care-mi face inima nemuritoare.
Iubirea sinceră.
Iubirea mea.


Îmi place aici. Vreau să rămân mereu în lumea ta plină de iubire.

luni, 24 martie 2014

Sunt...

...eu.
...mii de zâmbete de copil pe chip. mii de priviri aruncate pe ascuns. sute de lacrimi pentru nimic. sute de lacrimi de dor.
...ochii lui dragi care mă veghează mereu.
...inimile noastre care bat la unison.

...eu. prin el. prin tot ce-l înconjoară. tot ce înseamnă el înseamnă mine.
...ploaia ce bate în geamul meu dimineaţa la 6...plăcută senzaţie de linişte, tulburată de câte un pic-pic-pic.
...tot ce mi-am dorit să fiu când eram mică. am tinut de visele mele şi le-am împlinit pe toate.

...împlinită. din toate punctele de vedere.
...fericită.
...apreciată.
...înţeleasă.
...protejată.
...iubită.
...frumoasă.

...eu.
...tot ce uitam să fiu. m-am schimbat şi m-am schimbat în bine.
...tot ceea ce îi face pe oameni fericiţi. aduc zâmbetul pe faţa celor care nu l-au gustat niciodată.

fac ce fac şi mă gândesc la el. inima mi-e încuiată, el e înăuntru.

...eu. iubind. fiind iubită.
...muza.

marți, 18 martie 2014

O ploaie adevărată

Din nou cineva bate în geam. Ploaia, vechea mea prietenă...
E din nou aici, gata să mă liniștească cu cântecele ei silențioase, cu care mă adormea când eram mică.
Eram mică...cândva. De unde griji sau stres? De unde lacrimi pe obraji sau cute între sprâncene? Eram un copil abia, nu știam decât ce este fericirea.
Pic pic, din nou la geamul meu. Uite și luna, mă veghează. Mă mângâie pe creștet și îmi șterge lacrimile.
Lacrimi de dor...
Nu mai am chef să scriu. Aș deschide geamul și aș întinde mâna spre ploaia adevărată și rece, as sta cu gura deschisă spre cer ca un pui de rândunică.
Uite cum ploaia bate-n ferestre... Dă-i drumul la ușă, fetiță, și las-o să se încălzească.

marți, 11 martie 2014

Aveam în mine ceva sfânt...

şi, vai, ce bine c-am aflat ce e.
mă frământa adesea gândul şi inima-mi bătea nebună,
fără să ştiu totuşi motivul zbuciumului meu.
şi mă gândeam că totuşi, dacă aşa mi-a fost dat, 
să întâlnesc prin chip de om, un înger cu sufletul curat.
şi l-am găsit. şi m-a găsit. şi ştii şi tu de bucuria
care-ţi cutremură întreg trupul şi îţi mişcă uşor bărbia...
acele lacrimi. ceva cald, ce curge lin, de pe la ochi spre glezne
şi se opresc uşor pe pleoape, apoi pe obraji...
şi se tot duc, şi tu le laşi, că au şi ele cursul vieţii. 
şi le saluţi când ele trec, zâmbind, ridicând pomeţii...
şi nu le-opreşti. ştii că nu-s rele, şi că te-ajută mai mereu.
dar astea-s dulci şi cristaline, aproape sufletului meu...

şi am găsit în mine ceva sfânt, şi nu ştiam ce geme
când mă uitam adânc în piept, ceva privea-napoi,
şi erau 2 ochi căprui şi blânzi, şi-un chip ce îl iubeam,
era cel mai frumos chip de pe pământ, ce-n mine locuia.
şi îl găsisem când aveam nevoia cea mai mare
de un sprijin lângă mine, de o mână să mă apere
şi să mă protejeze.
şi el mă proteja mereu, şi-mi oferea ceva ce numai el putea
iubire pură şi adevărată, ce de la lume n-o primeam.
uşor uşor, lumea mea era acum doar el.
îmi dăruia ceva ce nu se putea găsi decât în el.
sărut podul palmei tale sfinte, ce mângâie uşor chipu-mi neşlefuit.
sărut inima-ţi veşnic caldă, ce doar pe mine m-a-ncălzit.
sărut sfinţenia chipului tău angelic, spre care cu admiraţie privesc,
sărut numele tău, iubire, un nume pe-un chip îngeresc.

sâmbătă, 8 martie 2014

Mie? În primul rând îmi place cum iubeşti

amintiri.
gesturi.
săruturi tandre şi atingeri calde.
firave.

Apoi, cu paşi mici, povestea noastră prinde încet încet contur. Doi îndrăgostiţi ce străbat drumul iubirii împreunăi. Două inimi care se unesc în una singură. Acelaşi ritm. Aceiaşi bătaie.
Iubirea? Iubirea o descoperi când speranţa moare. Cumva, abia atunci realizezi că nu poţi renunţa la o persoană, că încerci să o uiţi şi ea continuă să fie în mintea ta. 
Povestea mea, la fel ca multe poveşti de iubire, e una frumoasă; povestea mea, alături de din ce în ce mai puţine cazuri există şi astăzi.
Zilnic am parte de zâmbetul lui, de vocea lui, de mângâiere şi de iubire. Acele cuvinte recitate parcă dintr-o carte sfântă a iubirii le aud zilnic spuse de cea mai frumoasă voce din univers. vocea lui.
Mie? În primul rând îmi place iubirea lui. Mă înnebuneşte pur şi simplu, îmi dă ceva ce nimeni nu mi-a mai putut da vreodată: răbdare, cumpătare, energie, şi ce e cel mai important putere şi acel sentiment plăcut de acasă. Lângă el nimic nu-mi mai poate face rău. Nicio vorbă spusă fără rost, niciun cuvânt în plus sau în minus nu contează mai mult decât vorbele lui. Nicio altă privire nu e mai importantă decât privirea lui. Privirea plină de iubire...

Iubirea lui...iubirea lui nu se compară cu altă iubire. 
Privirea lui...ochii lui sunt singurii pe care vreau să îi văd mereu aţintiţi asupra mea.
Atingerea lui...cel mai plăcut sentiment din lume. Aş sta ore întregi doar ca să-l ţin de mână.
Vorbele lui...cel mai dulce grai din univers.

duminică, 2 martie 2014

2

Şi când voi deschide ochii, razele soarelui îmi vor spune că a venit, din nou primăvara.
Oficial a venit. Neoficial e toamnă afară, cel puţin pe aici pe la mine. E primul an în care n-am zăpadă de ziua mea. E mâine, 3. Mai e mai puţin de o zi...
Anul ăsta va fi totul diferit. Fără zăpadă, doar cu ploaie, fără fulgi, doar cu ploaie, fără căldură, doar cu ploaie...dar cu iubire în inimă.
Anul ăsta parcă a venit mai repede. O aşteptam cumva, dar acum parcă vreau doar să treacă. Nu simt nimic special, nimic ciudat, nimic interesant...doar vreau să vină, şi să treacă.

Sunt Denisa. Mă cunoaşteţi deja. Şi mâine, 3 martie, fac 17 ani.
M-am schimbat mult; unii spun că în bine, alţii spun că în rău. Cine ştie. Eu mă bucur că m-am schimbat, şi zic eu că în bine.
Cu timpul am învăţat să iubesc. Am găsit persoana care să stea lângă mine mereu şi care să mă facă cea mai fericită femeie din lume! Şi ăsta e un lucru minunat!
La mulţi ani mie!


:]