If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

duminică, 23 februarie 2014

Dacă n-ar fi iubirea...

Dacă n-ai fi tu, zâmbetul meu n-ar mai exista.
Dacă n-ai fi tu, faţa mea n-ar mai fi atât de luminată toată ziua.
Dacă n-ai fi tu, nu aş avea de ce să retrăiesc fiecare amintire. Nu aş avea amintiri frumoase.
Dacă n-ai fi tu, uşor uşor m-aş pierde şi n-aş mai şti ce e cu mine. Tu mi-ai redat viaţa, tu m-ai ajutat să mă caut şi să mă regăsesc, să mă accept şi să mă iubesc aşa cum sunt.
Viaţa mea nu ar fi fost aşa fără tine.
Eu? Nu ştiu cum să mă numesc; sunt doar un călător în viaţă în căutarea fericirii; acolo unde e fericire domneşte şi iubirea. Acolo unde e iubire te găsesc pe tine zâmbindu-mi.


Dacă n-ar fi iubirea, m-aş teme de viaţă, m-aş teme de mine. Iubind, am aflat atât de multe lucruri pe care nu le ştiam despre mine, încât am ajuns să mă întreb dacă mă cunosc cu adevărat. Au fost momente în care a fost plăcut să mă simt bine în pielea mea, şi momente în care nu mi-a făcut plăcere să ştiu că aşa sunt eu.
Am aflat cum sunt de fapt. Mi-am dat seama că lucrurile pe care le consideram greşite la mine s-au dovedit a fi alinare pentru ceilalţi; mi-am dat seama că nu sunt singură printre gândurile mele şi că el mă ţine de mână şi printre gânduri. 
Cu timpul, am învăţat să iubesc din ce în ce mai mult. Credeam că iubirea are o limită, o limită la care să mai poţi face diferenţa între dragostea pentru tine şi dragostea pentru cel de lângă tine, dar lucrurile nu stau chiar aşa. 
-Iubirea nu are limite, mi-au spus ochii lui când i-am întâlnit prima oară.

Dacă n-ar fi iubirea, dacă n-ai fi tu, m-aş teme de viaţă şi de mine.

luni, 17 februarie 2014

realitatea mea de vis

dacă aş putea, aş da timpul înapoi şi mi-aş lua inima în dinţi. aş arăta sentimentele mele de la început, nu le-aş ascunde. nu spun că nu mi-e bine acum, sunt cea mai fericită femeie din lume.
realitatea mea e de vis. nu ştiu cum am fost aleasă, nu ştiu cum de Dumnezeu a ales să-mi pună mie mâna pe cap şi să îmi dea şansa de a fi mereu cu zâmbetul pe buze.
nu ştiu de unde să încep. începutul e prea lung, iar dacă nu-l spun se pierde din farmecul poveştii. 
n-am mai scris, ştiu. şi dacă n-am mai scris, atunci cu ce mă laud? mă laud cu fericirea pe care o primesc şi pe care o eman, o împart peste tot în jurul meu, mă laud cu iubirea nemărginită pe care o primesc şi în care mă scald zi de zi.
visul meu de-o viaţă a devenit realitate. o realitate pe care nu pot să o exprim în cuvinte, nu pot să vorbesc despre ea...pot doar să zâmbesc şi să o trăiesc de parcă ar fi ultimele clipe ale vieţii mele.
când iubeşti, orice lucru rău îţi pare îndepărtat, şi totuşi îţi este frică, frică de ce se va întâmpla.

când realitatea ţi se pare un vis, înseamnă că ai destulă încredere în tine, înseamnă că ai lângă tine persoane care să te susţină când lumea ta se prăbuşeşte încet...



o să mai scriu...cred. poate mai rar, poate mai des...dar simt că am nevoia de o pauză. fericirea mea, în acest moment, se trăieşte, şi nu într-un mod virtual. Nu de tot.
vă pup cu drag pe toţi. să ne citim cu bine!

sâmbătă, 8 februarie 2014

Fericirea

E trecut de ora 8 și eu vreau să scriu. În sfârșit simt nevoia cu adevărat, după o perioadă destul de lungă de timp. Nu știu când o să și postez, poate tot în seara asta, poate mâine...poate. Important e că scriu; poate e din cauză că mi-am luat agenda asta nouă și verde și simt nevoia să n-o las așa goală.
Sunt pe deplin fericită. Nu e acea fericire normală, ci fericirea aia profundă care îți imprimă un zâmbet tâmp pe față. Niciodată nu m-am simțit atât de bine în pielea mea. Mereu am găsit un defect, o greșeală măruntă care să mă facă să nu-mi doresc să mă mai uit în oglindă. Până în ziua în care el mi-a demonstrat că defectele fac parte din frumusețea mea, că exteriorul e la fel de deosebit ca sufletul meu curat și sincer în care el va sta pentru totdeauna.g
Când ești fericit, viața ta se schimbă, chiar dacă tu rămâi pe loc; stai acolo, respirând, respirând aerul rece al iernii, clipind încercând să topești fulgii de gheață opriți pe gene. Privești în jur, tu nu te schimbi, dar totu-n jur se schimbă. Îți place schimbarea. Îți place sau nu-ți pasă. Fericirea ta contează. El este fericirea ta. El te face fericit, el te face frumoasă, el te iubește pentru ceea ce ești.
Fericirea o primești prin suferințe. E ceva ce dobândești cu timpul, ceva pentru care să parcurgi o cale lungă până să te simți bine. Fericirea îți alină toate cicatricile trecutul și îți formează cel mai frumos și optimist viitor.
Cele mai puternice suflete s-au născut din suferinţe. Cele mai puternice caractere sunt pline de astfel de cicatrici. - Khalil Gibran

:]