If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

joi, 16 ianuarie 2014

Între atunci şi acum...


Şi când stai şi te gândeşti că ai apucat un drum şi e cel mai bun, găseşti o altă porţiune cu hopuri. Din nou începi să-ţi faci griji, din nou zâmbetul îţi dispare de pe buze şi îţi apare o cută între sprâncene- Nu-i nimic grav, doar că, pe moment, îţi dă o stare urâtă. Nu-i de tristeţe, pentru că nu regreţi nimic şi nici nu ţi-e dor. Nu ai un trecut. Ţi l-ai şters, pentru că începutul ăsta e cel mai bun pentru tine. Nici stare de melancolie nu-i. E pur şi simplu...greaţă.
Să stai acolo, fără să spui nimic, şi să auzi atâtea voci...să-ţi aminteşti vag câteva lucruri, de parcă ai începe povestea cu "pe vremea mea..." şi n-ai mai şti exact cum a stat treaba atunci.

Atunci... Atunci credeai în minciuni. Atunci aveai tăria să crezi în ele pentru că vroiai să uiţi totul. Vroiai să treci peste şi să mergi mai departe în viaţă. Atunci erai o femeie puternică, dar care se uita tot timpul la pantofi, fără să privească lumea din jur. Atunci zâmbeai fals, şi zâmbeai doar cu buzele, pentru că inima ta plângea şi ştiai că nu eşti fericită...Asta era atunci...
Acum... Acum nu-ţi mai pasă. Te uiţi în urma ta şi nu vezi nimic. Nu mai ai ce să vezi, pentru că nu mai ai amintiri. Cu nimeni. Decât cu cine trebuie...Atunci erai o simplă fetişcană care ţinea în ea totul până la un moment dat. Acum ai rămas aceeaşi fetişcană, doar că ai privirea rece şi inima deschisă doar pentru o persoană. Acum nu-ţi pasă de restul, îţi pasă doar de fericirea şi iubirea ta. Eşti o femeie puternică totuşi, care priveşte înainte şi ţine capul sus, înfruntând totul. Atunci doreai doar să pleci şi să te regăseşti, dar acum arde în tine o flacără mocnită a răzbunării. Nu există vechea tu, ci doar cea care n-a mai putut sta înlănţuită în tine.

Atât de multe diferenţe şi atât de multe dialoguri cu mine... Atunci eram pierdută, şi căutam un scop care să-mi spună de ce m-am născut şi trăiesc pe acest pământ; un scop pentru care să spun pentru asta am aşteptat atât. Am găsit ce căutam. Acum totul e schimbat. Zâmbesc cu ochii, cu trupul şi cu inima, am lanţurile sufletului rupte şi acolo protejez cu preţul vieţii persoana cea mai specială din viaţa mea. Acolo, liniştit, e colţişorul meu de Rai.


Atunci nu era nimic...acum s-a născut iubirea... <3

8 comentarii:

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]