If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

marți, 28 ianuarie 2014

31.

Când m-am uitat pe geam dimineaţă, zâmbeam ca un copil care-l întâlnea pe Moş Crăciun. Deşi prima zăpadă a fost săptămâna trecută, eu tot fericită sunt exact ca la prima ninsoare. Totul era alb în jur şi în lumina de pe strdă se vedeau fulgi mari căzând încă din înaltul cerurilor.
Mă uitam pe geam şi gândul îmi zbura din nou spre el...plecase când vremea încă era bună şi urma să se întoarcă în toiul iernii, în mijlocul zăpezilor, la mine.
Sunt prinsă din nou între gândurile mele. Stau și scriu câte 2-3 cuvinte în fiecare zi în articolul ăsta. Parcă...Parcă nu mai pot scrie. Parcă s-a dus toată inspirația mea și nu mai vine niciodată. Au fost niște zile tare aglomerare și am uitat de mine. Doar de mine. Pe el nu mi-l pot scoate din gând niciodată.
Cred că o să trăiesc din plin vacanța asta scurtă. Cred că o să las puțin blog-ul deoparte și sper să îmi revină inspirația. Vreau să stau doar cu el, și să nu știu altceva decât de noi. Pentru totdeauna. Vreau să scriu după nopți întregi de stat la povești și după ce povestea mea, povestea noastră mai întoarce o filă, mai face un progres.
E minunat! Sunt cea mai fericită persoană din Univers! Datorită lui!

luni, 20 ianuarie 2014

Gânduri de la 4 dimineața

E trecut de ora 4. Am dormit puțin. Puțin mai mult, că am adormit înainte de 00:00. Minune. Nu stau trează de mult timp, dar deja mă înțeapă ochii. Sunt obosită și nu de acum, de ceva timp.
Mă gândesc. Profund, zilnic. Habar n-am spre ce, dar știu către cine. El...micul meu Univers.
Am tot zis că îmi fac ordine prin gânduri și că le pun măcar pe hârtie dacă nu pe blog. Atâta haos într-o mică cutie craniană...
Nu-i nimic grav dacă te gândești, nu? Important e să ai și un sfârșit, un finish la care să vrei să ajungi și să le dai clasă la toți doar prin gândire, să le demonstrezi că și tu poti, nu numai ei.
M-am uitat ieri la patinaj. Aur, argint, bronz- Rusia. Aceeași antrenoare. În total 61,500 de dolari, pe 3 echipe. 3 locuri. Și bănetul antrenoarei, normal... Câți bani... Na, rușii-s buni. Patinajul e super. Aș face și eu asta în fiecare zi. Îmi venea să plâng, pe bune, nu doar așa, și chiar mi-am șters ochii când coborau steagul Rusiei peste ei și imnul se auzea răsunând în sala aia imensă. Au făcut spectacol. Sunt buni, n-ai ce zice. Impecabil. Imaculat.
Încă mă înțeapă ochii. E 4:26 deja. Parcă mi-e foame. Sau parcă aș bea o cafea. N-am mai băut cafea de pe 7. Am zis că nu mai beau cafea fără el. Nu are același gust... Gustul lui...
Am capul plin de căcaturi la ora asta. Mă gândesc că am ore de la 7...la 3. Ce zi nasoală. Mă gândesc că de miercuri am lipsit că am răcit...mi-aș face scutire până la bacalaureat. Îmi place școala...dacă ar fi să îmi aleg eu profii sau colegii. Ah, colegii... De ce îi numesc oare așa? Eu n-am colegi. Din 27 doar vreo 5 îmi sunt prieteni. Restul sunt doar niște umbre ambulante care își cară mirifica existență de pe un picior pe altul. Și visează...măcar au vise. Compromise.
4:31. Nu mai pot. Acuși sună alarma aia nenorocită. Mi-e somn. Mă bag la somn. Sau măcar încerc să pun capul pe pernă, să văd dacă reușesc să adorm.
Vise...pernă...vise...gânduri...din nou spre el...te iubesc...Noapte bună.

joi, 16 ianuarie 2014

Între atunci şi acum...


Şi când stai şi te gândeşti că ai apucat un drum şi e cel mai bun, găseşti o altă porţiune cu hopuri. Din nou începi să-ţi faci griji, din nou zâmbetul îţi dispare de pe buze şi îţi apare o cută între sprâncene- Nu-i nimic grav, doar că, pe moment, îţi dă o stare urâtă. Nu-i de tristeţe, pentru că nu regreţi nimic şi nici nu ţi-e dor. Nu ai un trecut. Ţi l-ai şters, pentru că începutul ăsta e cel mai bun pentru tine. Nici stare de melancolie nu-i. E pur şi simplu...greaţă.
Să stai acolo, fără să spui nimic, şi să auzi atâtea voci...să-ţi aminteşti vag câteva lucruri, de parcă ai începe povestea cu "pe vremea mea..." şi n-ai mai şti exact cum a stat treaba atunci.

Atunci... Atunci credeai în minciuni. Atunci aveai tăria să crezi în ele pentru că vroiai să uiţi totul. Vroiai să treci peste şi să mergi mai departe în viaţă. Atunci erai o femeie puternică, dar care se uita tot timpul la pantofi, fără să privească lumea din jur. Atunci zâmbeai fals, şi zâmbeai doar cu buzele, pentru că inima ta plângea şi ştiai că nu eşti fericită...Asta era atunci...
Acum... Acum nu-ţi mai pasă. Te uiţi în urma ta şi nu vezi nimic. Nu mai ai ce să vezi, pentru că nu mai ai amintiri. Cu nimeni. Decât cu cine trebuie...Atunci erai o simplă fetişcană care ţinea în ea totul până la un moment dat. Acum ai rămas aceeaşi fetişcană, doar că ai privirea rece şi inima deschisă doar pentru o persoană. Acum nu-ţi pasă de restul, îţi pasă doar de fericirea şi iubirea ta. Eşti o femeie puternică totuşi, care priveşte înainte şi ţine capul sus, înfruntând totul. Atunci doreai doar să pleci şi să te regăseşti, dar acum arde în tine o flacără mocnită a răzbunării. Nu există vechea tu, ci doar cea care n-a mai putut sta înlănţuită în tine.

Atât de multe diferenţe şi atât de multe dialoguri cu mine... Atunci eram pierdută, şi căutam un scop care să-mi spună de ce m-am născut şi trăiesc pe acest pământ; un scop pentru care să spun pentru asta am aşteptat atât. Am găsit ce căutam. Acum totul e schimbat. Zâmbesc cu ochii, cu trupul şi cu inima, am lanţurile sufletului rupte şi acolo protejez cu preţul vieţii persoana cea mai specială din viaţa mea. Acolo, liniştit, e colţişorul meu de Rai.


Atunci nu era nimic...acum s-a născut iubirea... <3

sâmbătă, 11 ianuarie 2014

Fără tine mă pierd

În orice gând tu eşti cu mine, în orice gând tu mă păzeşti şi îmi mângâi părul când mă uit în pământ...
Mereu îmi oferi protecţie şi curaj doar stând lângă mine, doar având încredere în mine.
Încrederea ta îmi dă încredere şi mă face mai puternică.
Când mă priveşti în ochi, simt că întreaga energie din Univers e canalizată doar spre noi doi, simt cum în jurul nostru se creează un câmp energetic pe care nimeni nu-l poate doborî. Ne ridicăm zidurile lumii noastre doar cât ne atingem, şi suntem indestructibili când suntem împreună.
Fără tine me pierd. E complicat să explic, dar știam că într-o zi te voi găsi. M-am născut cu scopul de a te găsi si de a sta cu tine pentru tot restul vieții. E ciudat cum destinul ne croiește drumurile în așa fel încât să ne găsim jumătatea...o fi adevărat mitul androginului? Dacă da...îl putem înțelege? E un adevărat mister pe care poate îl înțelegem când ne găsim jumătatea. Abia atunci simțim că suntem întregi, ca oameni.

Fără tine mă pierd, fără tine simt că n-aș putea trăi. Tu mă ghidezi și nu-mi voi permite să te pierd niciodată! Te iubesc!

luni, 6 ianuarie 2014

Cum iubesc femeile...

O femeie iubeşte des, dar de puţine ori până la capăt...

Îmi permit să generalizez.
Noi, femeile, suntem mai visătoare, şi câteodată deschidem ochii prea târziu. Aşteptăm prinţul chipeş călare pe calul alb, într-o armură strălucitoare, în căutarea prinţesei lui. 
O femeie iubeşte întâi după cum îi arată cărţile pe care le citeşte, şi abia apoi cum îi arată primul ei iubit. Poate şi din cauza asta noi ne simţim atrase în general de ce visăm şi nu de realitate. Iubim cu acea emoţie cu care citim Frumoasa din pădurea adormită şi aşteptăm acelaşi final fericit. Căutăm prinţul printre toate chipurile şi hainele bărbăteşti care trec pe lângă noi pe stradă.

La un moment dat, sătulă de atâtea căutări, ia o pauză. E momentul în care orice bărbat curtat crede că femeia a înţeles, în sfârşit, refuzul. Când, de fapt, lucrurile stau altfel: ea nu se dă bătută, doar încearcă să cucerească de la distanţă, testează terenul, vede dacă măcar un simplu sentiment, o simplă privire aruncată către el, se şi întoarce către ea.
Când o femeie se îndrăgosteşte îşi aminteşte că ele şi bărbaţii iubesc diferit, ei iubind rar şi profund, ele des şi aproape niciodată controlându-şi cu atenţie sentimentele.
Când o femeie iubeşte cu adevărat, simte ceva pentru acel bărbat, ceva care nu a mai simţit în celelalte relaţii; atunci ştie că a găsit dragostea adevărată care vine o dată în viaţă. Atunci pune suflet, mult. Atunci ştie că tot ce face, tot ce simte, tot ce e în jurul ei are legătură directă sau indirectă cu el, ştie că toate gândurile şi planurile ei de viitor vor fi de acum făcute pentru doi în loc de unul. Deja nu se mai gândeşte doar la ea; deja se vede târâindu-l după ea în mall şi întrebându-l pe el care rochie îi vine mai bine şi dacă pantofii o fac să arate mai înaltă. Deja ştie că o să fie fericită chiar şi atunci când se vor certa, pentru că va trece totul repede şi după cearta ar părea amuzantă. 

Când iubeşte, o femeie are curajul să îşi dea hainele jos, să se privească în oglindă şi să se vadă, în sfârşit, frumoasă, pentru că mai e cineva care să-i spună asta în fiecare zi. Când iubeşte, groaza intimităţii dispare; se simte sigură doar dacă ştie că cel de lângă ea ştie totul, toate mofturile şi toanele ei, la fel şi chestiile bune.
Ea vrea să fie fericită şi iubită, şi să simtă că povestea ei de dragoste e ruptă dintr-un basm. Cu acest basm dispar şi gesturile timide; frica de a-l atinge într-un anume fel dispare. Atunci ştie numărul de nasturi de la cămaşa lui şi ritmul perfect în care să-i deschidă. Pe el îl vrea cunoscătorul unor universuri pe care ea nu le-a putut atinge de una singură; atunci vrea ca el să o înveţe un milion de lucruri de care ea nu a auzit niciodată. Şi ea ştie că toate aceste lucruri, mărunte sau mari, vor fi perfecte fiindcă vor fi făcute doar alături de el.

Uneori noi, femeile, chiar iubim. Cu atâta dăruire şi pasiune încât ne întrebăm de unde avem atâta dragoste. Cu atâta patos încât nu mai ştim care suflet e al nostru şi care e al lui. Iubim cu atâta intensitate încât filmele de dragoste la care am plâns mereu sunt replici ieftine pe care nu le vom mai folosi niciodată. Atunci nu mai avem limite şi nu sunt lucruri de care să nu fim în stare să le facem, ştiind că în joc e fericirea noastră, fericirea de doi în unu'.



...Şi mai presus de toate, femeia face din iubire un alt fel de artă de-a trăi...

sâmbătă, 4 ianuarie 2014

Cum iubesc bărbaţii

Dacă aş fi bărbat, n-aş iubi o femeie pentru frumuseţea ei, ci pentru feminitatea ei... 

Aş întoarce privirea doar spre femeia care nu râde când e fluierată pe stradă, ci stă serioasă, cu capul ridicat, mergând mai departe, fără să-i bage în seamă pe bărbaţii care strigă după ea. M-aş uita spre femeia care nu mă zăreşte pe stradă, preocupată să fie ea însăşi, puţin pierdută în gândurile ei. 
Aş iubi acea femeie doar pentru că ar refuza avansurile oricărui bărbat, lucru care l-ar face pe acesta să o caute şi să nu renunţe la ea. Aş iubi acea femeie doar pentru că aş şti că e frumoasă cu toate hainele pe ea, fără să i le dau jos nici măcar cu privirea; aş vedea prin hainele ei frumuseţea sufletului ei. M-aş trezi dimineaţa cu chipul ei pe tavan şi cu dorinţa arzătoare de a ieşi pe stradă şi de a o găsi cu privirea printre oamenii grăbiţi; aş adormi cu ea în gând, ştiind că e cea mai frumoasă femeie pe care mi-a fost dat să o întâlnesc şi nu aş putea renunţa la ea. Mi-ar plăcea femeia asta pentru că nu s-ar îmbrăca extravagant doar ca să iasă în evidenţă, ci pentru că merge hotărât, e nefardată şi are curajul să îşi arate faţa palidă cu nişte cearcăne micuţe.
Mi s-ar putea întâmpla să cunosc o femeie de mai multă vreme, să fim prieteni buni, dar abia într-un anume moment să o văd cu adevărat. Poate, într-o zi la cafea, aş realiza cât de mult îmi place zâmbetul ei şi cât de plăcută e compania ei, şi mi-aş imagina cum ar fi să mă trezesc alături de ea dimineaţa, după o noapte de dragoste -nu sex- şi i-aş vedea zâmbetul poznaş şi somnoros ascuns pe sub pătură. Dacă ar fi deja iubita mea, m-aş trezi ca un copil dimineaţa aşteptând să se trezească şi ea şi să mă sune sau să-mi dea un mesaj. Dacă n-aş mai avea răbdare, aş suna doar ca să o aud cum cască drăgălaş şi cum face zgomot când se întinde ca o pisică. Aş iubi-o pentru toate aceste nimicuri, pentru că ar însemna mult pentru ea...şi pentru mine.
Aş iubi-o doar pentru că are răbdare cu mine şi îmi suportă toate toanele. Aş şti că ea e aleasa când m-ar ţine de mână şi mi-ar trimite în corp jumătate din fluturaşii pe care îi are ea în stomac. Aş şti când e tristă şi fără să o aud, fără să-mi scrie...pur şi simplu aş simţi şi aş suna-o imediat doar ca să văd dacă e bine. Aş iubi-o pentru că ar şti mereu ce să facă ca să mă vadă fericit şi aş adora boticul ei când ar şti că şi eu am botic. 
Aş iubi-o pentru ceea ce este, nu pentru ceea ce ar putea fi, pentru că doar aşa m-a atras spre ea şi m-a făcut să nu-mi mai doresc să plec de lângă ea, chiar dacă m-ar alunga. Aş sta cu ea pentru totdeauna!





Bărbaţii iubesc rar, dar atunci când o fac, o fac cu adevărat. Iubeşte temporar, pentru că doar o dată în viaţă este capabil să iubească necondiţionat o femeie. Şi-atunci când o găseşte pe acea femeie, chiar iubeşte, iubeşte fără pic de inhibiţie, fără a-şi da seama când a renunţat la orgoliu sau la regulile nescrise bărbăteştiUn bărbat te iubeşte pentru că îl completezi, ştii să-ţi exprimi sentimentele, lucru pe care el nu va putea niciodată să-l facă la fel de bine ca tine. Un bărbat te iubeste pentru că ai un fel de a gândi ce îl va scoate din minţi, pentru că te contrazici, pentru că eşti geloasă şi îl cerţi. Un barbat iubeşte cu adevărat numai o singură dată în viaţă.

vineri, 3 ianuarie 2014

Zâmbesc pierdută...

Zâmbesc pierdută şi îmi amintesc cu nostalgie de anul care s-a terminat doar de 3 zile... Am atât de multe amintiri pe care le-am luat cu mine, atâtea amintiri pe care le-am lăsat pierdute în lampionul care nu a vrut să mi se aprindă în 2014 după miezul nopţii. N-a vrut. Poate era prea încărcat de amintiri, erau prea multe, poate unele prea triste, şi nu meritau luate după mine. Un an nou, un timp nou pentru amintiri. Fără o nouă eu. De ce să mă schimb în fiecare an? Ce s-ar alege din mine, din sufletul meu? Să mă tot schimb, să aduc ceva nou în compoziţia mea...prostii; de ce să o fac?!

Zâmbesc pierdută când îmi amintesc de fiorii de pe şira spinării şi de fluturii din burtică la vederea lui. Îmi amintesc cu drag de clipele frumoase petrecute împreună, de toate atingerile tandre şi încărcate de pasiune, de toată iubirea sinceră rostită doar din priviri. Ochii lui îmi spun cea mai frumoasă poveste de iubire. Povestea noastră. Zâmbesc pierdută şi mă gândesc la modul profund, plăcut, inocent în care îşi lasă amprenta pe zâmbetul meu. Doar el, mereu şi mereu...




Zâmbesc pierdută...din nenumărate motive: zâmbetul tău, privirea ta, degetele tale calde alunecând pe palma mea, sărutul tău...otrava mea...

Zâmbesc pierdută...sunt fericită, împlinită şi iubită.


miercuri, 1 ianuarie 2014

Eu şi 13-14

Şi...s-a mai dus un an. Aveam de gând să mai scriu în decembrie, dar timpul nu mi-a mai permis să o fac. V-am mulţumit deja că mă citiţi şi o să vă mulţumesc în continuare cu fiecare ocazie posibilă. A mai trecut un an şi listele de făcut pentru 2014 nu sunt gata încă. Cumva, încă sunt prinsă în 2013 pentru că s-au întâmplat mult prea multe lucruri frumoase şi dragi sufletului meu.

Eu şi (20)13.
13, numărul meu norocos.
2013, un an plin de peripeţii şi gânduri adunate grămadă.
2013, prea multe lacrimi, prea multe tristeţi, dar şi mai multe zâmbete şi fericire.
2013, plin de stres şi presiune, dar şi vacanţe meritate şi pauze bine organizate.
2013, un an plin de Atitudine Slabă.
2013, sfârşit de an plin de iubire.



Eu şi (20)14.
14, încă n-am aflat dacă are vreo semnificaţie pentru mine.
2014, ăsta, cu siguranţă, va fi anul meu.
2014, presimt doar fericire şi vise împlinite.
2014 vine cu surprize frumoase.
2014 va face imposibilul să devină posibil. Şi va fi tare tare frumos.

În 2014 vreau să iubesc. În 2014 voi uita de griji şi probleme, de zâmbete false şi de lacrimi. În 2014 eu contez, împreună cu fericirea şi iubirea mea.
În 2014 voi fi fericită.



La mulţi ani şi vouă! Să realizaţi în 2014 tot ce nu aţi relizat în 2013 şi tot ce v-aţi pus în gând din 2012.

:]