If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

sâmbătă, 2 noiembrie 2013

Un fel de bal, un fel de party

Nu știu cât de amuzant e pentru unii, dar pentru mine balurile sunt adevărate motive de amuzament. Mulți oameni devin pentru o seară sardele, stând înghesuiți unul în altul într-un club plin de fum și muzică proastă. Asta e principalul defect la baluri: muzica; după vin și motivele celelalte, mai mult sau mai puțin importante. Oricum, tot plictiseală e.
N-am fost la balul meu în clasa a 9-a. N-aveam de gând să văd cum se fac ”blaturile” pentru Miss și Mister, n-aveam chef să stau toată seara cu portofelul, telefonul și mai știu eu ce în mână. N-aveam chef să se dea nu știu ce rățoi urât la mine, și nici să dansez pe muzică mixată. Nu înțeleg chestia asta cu mixatul. Plus că a venit Ruby la balul nostru -sau la Dragobete?!- și n-aveam chef să o aud cum stinge lumina clasic, mixat, featuring nu știu care, manea, populară, sau ce mai are ea făcut pe o singură melodie. Prea multe variante. Prea ca la țară.
De fapt și de drept n-am fost la niciun bal; lasă, mi-a ajuns banchetul din clasa a 8-a. A fost drăguț, cât de cât. Mă plăcea un coleg, care, fie între noi, nu era nici măcar un pui de don juan și se tot ținea după mine. I-am spus că am prieten, n-aveam bineînțeles, dar am făcut-o spre binele meu, doar ca să scap de trandafirii roz și de invitațiile de ”învățat la biologie împreună”. Bio...iacs. Dar la banchet, cum vine și maică-ta cu taică-tu pentru 10-15 minute să mai schimbe o vorbă cu o mămică, cu un tătic, hop că mămica mea a nimerit lângă mama colegului cu pricina. Ei și să vezi nebuneală mare, că-mi dă mama mesaj, deși era la 30 de metri de mine, la masa părinților: Auzi da' tu i-ai zis băiatului că ai prieten? Că mi-a zis mama lui că l-ai respins. Mi-a căzut fața și mi-au rămas pe schelet plombele. Dacă eu aveam pe bune prieten și nu-i spusesem maică-mii? Dacă intra la bănuieli? Și plus de asta...de ce o interesa pe mama lui dacă am prieten sau nu?! Mă verifica la mama, auzi! Cum aș spune eu la șoală pe un accent moldovenesc: Uiii, și treabî bunî. Și mai era și ziua lui a doua zi și toți colegii mă puneau, mă implorau, mă cum vreți voi să mă duc și să dansez măcar cu bietul băiat, care de altfel era un feroce înnăscut pe ringul de dans. Se dezlănțuia complet. Ghhh.
Nu-mi plac chestiile astea care se fac cu mulți oameni, da' mulți de tot! Iese după cu scandal, bătăi, pahare sparte, luat de prietene, sau ca în cazul meu, încercat să scapi într-un mod decent de un băiet și de mama lui.

Articol scris pentru Proba cu numărul 14 din SuperBlog 2013.
Probă sponsorizată de Reeija.ro

Un comentariu:

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]