If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

luni, 8 iulie 2013

Întrebări...

De ce oare mă gândesc mereu la ce e cel mai rău? Des îmi pun întrebarea asta. Unde e optimismul de demult? Unde sunt zilele alea când nici în cot nu mă durea de tot ce se întâmplă în jur? De ce acum...îmi pasă? Cu ce s-a schimbat totul ca să mă facă să-mi pese? Ce a dispărut sau a apărut într-un mod ciudat prin care să-mi atragă atenţia?

Şi acum? Acum de ce nu e gata nenorocita aia de cafea? Şi unde mi-am uitat oare bricheta? Şi ce-i cu liniştea asta de parcă e abia trecut de ora 12 şi toată lumea doarme? Şi de ce nu e niciun nor pe cer? Şi ce-i cu lumea asta atât de tristă? Şi de ce copiii nu se mai uită la desene animate?

Şi el? De ce oare nu răspunde la mesaj? Şi de ce mi-e atât de dor de el? Şi ce mă reţine să-i spun să ne vedem? Hmm...oare cum reuşeşte să mă facă mereu fericită? Şi de ce unii se prefac fericiţi pentru noi? De ce nu dispar cu toţii? De ce nu rămânem, măcar pentru un minut, doar noi pe Pământ?


Mai pune cineva întrebări? 
Şi unde sunt răspunsurile?...
Mai citeşte cineva?

6 comentarii:

  1. Despre ce bricheta e vorba acolo?:))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Bricheta mea:)) nu...brichetele lor:))

      Ștergere
  2. decat sa-ti dau bricheta..mai bine iti dau 2lei sa-ti cumperi una...))

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. :)))) nu îmi ajung 2 lei pentru un Zippo...:))

      Ștergere
    2. am 10 noi...sunt ale tale..) dar sa nu-mi ceri bricheta si pixul meu..)

      Ștergere

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]