If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

marți, 14 mai 2013

I fucking love you.

Today is the day...
Cu aceste cuvinte a început ziua de astăzi. Mi-am luat inima în dinți și am trimis mesajul care avea să-mi schimbe nu doar ziua, poate și viitorul. Răspunsul a fost unul sec exact cum îmi imaginam, dar nu mi-am pierdut speranța.
Ajunsă acasă am aranjat cu grijă punguța de cadou, cadoul lui și am mai trimis un mesaj: - Plec la 4 fără ceva. Te sun atunci sau când mă întorc? - Acum, când pleci. Inima mea stătea în piept să sară, urcând și coborând din gât până în stomac. 
Am plecat puțin agitată de acasă și am sperat că totul va fi așa cum am plănuit eu. Era cu un prieten și am așteptat în liniște să se despartă. M-a îmbrățișat parfumul lui și a așteptat curios să vadă ce vreau să-i vorbesc.
A fost tare surprins când a văzut că nu vreau să vorbesc ci să-i dăruiesc ceva. Era uimit de gestul meu și s-a uitat curios la conținut. I-a plăcut și eu am fost mulțumită.

M-a amețit cu parfumul lui și când buzele lui au atins pielea obrazului meu am simțit cum focul îmi cuprinde tot corpul. Pasiune. Foc. Dorință. Eram pierdută în brațele lui și nu vroiam să mă mai desprind de el niciodată.
Fluturii amorțiți din burta mea au prins atunci iarăși viață și toate minciunile conștiinței mele s-au spart.
Te iubesc și nu am încetat niciodată să fac asta. Ești fericirea mea și unica persoană care mă face să zâmbesc. Ești sprijinul meu și prietenul meu. Ești lacrima ce-mi spală în treacăt obrazul. Ești bobocul înflorit al iubirii mele. Ești tu, aici, aproape, dar destul de departe încât să nu fii al meu. Și totuși ești al meu. 
Te iubesc nespus.

Leșin...

2 comentarii:

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]