If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

joi, 21 februarie 2013

Dialog cu un necunoscut

- Ce faci pe strada in miez de noapte?
- Nu pot sa dorm. Ma gandesc doar la el.
- Plangi?
- Nu. Am promis ca nu mai plang pentru el.
- Atunci ce e cu lacrimile astea pe obrajii tai?
- Ti-am spus ca nu plang! Mi-e frig. Imi curg ochii.
- Nu stii sa minti...
- Taci! Asta imi spunea si el. Ma doare cand cineva foloseste cuvintele lui.
- Sterge-ti lacrimile. 
- De ce? Ce-ti pasa tie daca plang sau nu?
- Imi pasa. Pentru ca eu cred in tine. Si nu merita sa suferi pentru un baiat. Lasa-l pe el sa sufere pentru tine...
- Nu intelegi. Nu pot sa-l vad suferind si in acelasi timp nu mai vreau sa sufar nici eu. Nu poate suferi altcineva pentru noi?
- Ar fi prea usor pentru noi, nu? Dar asta e viata. Iti place sau nu, fiecare trebuie sa suporte consecintele. Cum dupa ploaie apare curcubeul asa si dupa lacrimi vine zambetul.
- Dar eu nu pot...nu mai pot zambi! Nu dupa ce s-au intamplat atatea.
- Trezeste-te la realitate si aminteste-ti sa visezi. Tine minte asta.
- Cine esti tu?

Nu mi-a raspuns.
L-am privit plecand. Nu stiam cine e, de unde vine si unde vrea sa ajunga. Stiam doar ca acest necunoscut mi-a redat speranta.



3 comentarii:

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]