If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

joi, 31 ianuarie 2013

El

Intra in camera si lasa in urma lui mirosul intepator de parfum, dupa care eram pur si simplu innebunita.
- Pari trista, mi-a spus, ridicandu-mi barbia cu 2 degete.
- Nu, n-am nimic. Mi-a fost dor de tine doar, am raspuns copilareste si mi-am frecat capul de umarul lui. El a ras si m-a strans tare in brate.
- Draga mea, dar nu ne-am vazut de acum cateva ore. Asa de repede ti se face dor de mine?
- Din secunda in care ochii mei nu se mai scalda in lumina ochilor tai; de atunci incepe sa ma cuprinda dorul. A ras usor si s-a apropiat de mine. Inima mi-a batut cu putere un timp, dupa care s-a redresat.
Dar nu a facut absolut nimic. A stat pur si simplu in fata mea, cu mainile in jurul meu, si m-a privit in ochi. M-a analizat. Apoi a zambit ca pentru o glumita de a lui si m-a sarutat usor.
Nu era orice fel de sarut. Era sarutul acela discret, dar care era flamand. Un sarut in care sunt puse parca toate sentimentele.
M-am uitat printre gene la el si mi-a zambit timid.
- Esti frumoasa, ti-am mai spus asta?
- Si ce daca mi-ai mai spus sau nu? Mereu iubesc momentul in care ma alinti, in care imi spui ca sunt frumoasa...in care...
- Shhht, mi-a spus, asezandu-si un deget pe buzele mele. Taci; iubirea nu se spune, iubirea se simte. Vreau sa simt asta, din nou. Si m-a sarutat iar.
Era el, dar al meu. Era el, langa mine desi eu il simteam pana in maduva spinarii. Traiam prin el, respiram prin el, vedeam si auzeam prin el. Era ravasul pe care viata mi l-a ascuns atata timp! Era speranta care nu ma parasise, de fapt, niciodata.
Era el si ma iubea.





4 comentarii:

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]