If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

marți, 29 ianuarie 2013

Dorinta

Stii, candva priveam cerul si mi se parea uluitor cat de mare poate fi. Candva, stateam pe treptele casei bunicilor si intrebam de ce stelele lumineaza. Candva, copil fiind, aveam dorinte mari si vise si mai mari, o imaginatie bogata si multe laude si mangaieri pe crestet se adunau pentru mine.
Atunci? Eram o simpla pustoaica la vreo 5-6 anisori, obsedata de creioane colorate, carnetele si desene animate. Eram un copil fara griji, si mai ales, un copil cu speranta.
Atunci imi doream sa cunosc un baiat care sa fie eventual print, care sa ma faca fericita si sa ma imbrace cu haine scumpe. Asta insemna pentru mine fericirea.
Acum raportul e invers proportional: haine scumpe, dar care nu vin decat de la mine. Printul nu exista; mi-am dat seama ca tot ce am visat era doar un vis.
Acum speranta incepe parca sa se reaprinda, asta doar din cauza lui. L-am gasit pe el, acel el cu acel ceva pe care nimeni in jurul meu nu l-a mai avut. Acum sunt fericita in limitele normalului fizic, desi spiritual am trecut de mult timp de al noualea strat de nori.
Atunci aveam dorinte mari, dorinte care ma faceau sa par matura pentru ca in viziunea oricarui "om mare" dorintele mele imi puteau asigura viitorul.
Acum, ca am crescut, toata lumea imi spune sa deschid ochii si sa fiu serioasa, pentru ca nu exista ceea ce-mi doresc eu decat in filme. Se pare ca pentru unii maturitatea vine si pleaca, nu vine si se stabileste pe vecie. Asa s-a intamplat si cu mine. Acum nu mai pot auzi de la nimeni: traieste-ti visul. Nimeni nu ma mai indruma sa fac asta, decat eu.
Atunci credeam in iluzii, dulci iluzii care faceau lumea sa para roz si cu buline, cu fluturi viu colorati si cu pasari cu triluri uimitoare.
Acum, iluziile trec prin fata ochilor mei ca orice alta imagine reala. Am inceput sa fiu indiferenta fata de lume, pentru ca asta e miezul colorat din lumea asta gri. Singurul lucru bun pe care se pare ca multi dintre noi il mai avem.
Acum...singura dorinta a mea e implinita. Eu sunt implinita. Viscolul mi-a spulberat poate visele, dar nu si speranta; dar nu si pe mine.
Tu, dragul meu, esti dorinta mea.


Renegata.

2 comentarii:

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]