If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

joi, 22 noiembrie 2012

Sfarsit de poveste

S-a terminat. Din nou. A fost parca o clipa in care am uitat sa clipesc...si s-a terminat.
Intrasem in transa in urma cu cateva zile. Initial credeam ca e un simplu gand zburator, pana s-a legat strans de constientul meu. Am devenit din nou aeriana, din nou cu capul printre cei mai frumosi nori. Mi-a placut acolo. Credeam ca ma voi stabili printre norisorii pufosi ce ofera un adapost celor rataciti pe drumurile iubirii.
M-am inselat, din nou. M-am trezit brusc, fara urma de aer in plamani. Ma simteam strangulata, dar nicio mana nu se odihnea pe gatul meu. M-am simtit din nou singura, dar de data aceasta am fost furioasa. Nu mai vroiam sa sufar. Nu mai puteam pierde o speranta. Trebuia sa tin capul sus si sa merg inainte. Ma minteam singura totusi. Stiam ca nu e posibil. Mereu fusesem o atitudine slaba din punctul acesta de vedere.
Mi-au cedat genunchii. Am alunecat usor langa pat si am inceput sa plang. Ma simteam mica si slaba; lumea ma inghitea. Ma simteam dominata de...nimic.
Si lacrimile curgeau pe obraji...

7 comentarii:

  1. Eşti oricum vrei tu, dar nu slabă .
    Dimpotrivă .
    Cred în tine, să ştii .
    Nu suntem aşa apropiate, ştiu, dar vreau să ştii că sunt acolo pentru tine şi-ţi sunt prietenă .

    RăspundețiȘtergere
  2. sunt curios cat de mult te-ai maturizat..daca ai urcat sau coborat...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am urcat...cred. Am primit multe lovituri care m-au ajutat sa urc.

      Ștergere

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]