If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

sâmbătă, 3 noiembrie 2012

Draga tu,

am vrut sa-ti reamintesc ca nu totul e roz asa cum ti se pare tie adesea.
Te inteleg perfect, deci crede-ma. Stiu ca lumea incearca sa te doboare, dar trebuie sa fii puternic in continuare si sa speri. Nu trebuie sa te dai batut, nu trebuie sa-i lasi sa te corupa, sa-i lasi sa-ti distruga aspiratiile. Zi ca ei, dar fa ca tine.
Aminteste-ti mereu de clipele frumoase pe care le-ai avut in preajma unei persoane. Nu lasa lacrimile sa-ti curga pe obrajii fragili, pentru ca odata si odata realizezi ca ai facut-o degeaba sau in zadar. Iti vorbesc din proprie experienta. Poate stai si citesti si te intrebi de ce scriu toate astea, dar m-am saturat sa vad oameni in suferinta.
Am fost victima la randul meu si stiu ca nu e ceva usor. Eu te sustin, eu sunt aici, si oricand ai nevoie sa vorbesti deschis cu cineva despre asta te astept sa te descarci. Iata-ma aici. Am fost doborata, lovita, inima mi-a fost strapunsa de prieteni buni si alinata de vechi dusmani cateodata. Am plans mult si am suferit, dar mereu am avut un ultim gram de speranta, desi nu il mai credeam acolo. Crezi ca esti pierdut, cand de fapt nu e asa. Nu te mai regasesti in tine pentru putin timp, dar incet incet descoperi ca ai fost mereu acolo, chiar daca nu ai stiut asta.
Nu spun ca nu se merita. Eu una ma linistesc prin lacrimi, prin plansete. Dar poate pentru tine nu e bine. Poate poti gasi alta modalitate de a te linisti. Iar daca nu, te invit sa o descoperim impreuna. O persoana de la care nu te astepti niciodata sa primesti ajutor iti va intinde mana.
Asculta-ma. Totul are un sfarsit, dar sfarsitul reprezinta un nou inceput. La fel cum o lacrima aduce tot timpul un zambet cu ea.
Dar niciodata la scurt timp dupa ce lacrima a disparut...

5 comentarii:

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]