If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

miercuri, 26 septembrie 2012

Si totusi...

Si totusi simt. 
Mi-e dor. 
Mi-e dor de tine, de persoana ta, de linistea de care am parte in timp ce sunt cu tine. Mi-e dor de zambetul tau, de ochii tai caprui si de vorbele tale jucause.
Si totusi imi e greu. 
Si sufar.
Sufar tot din cauza ta, dar ma bucur. Nu imi pasa. Vreau sa petrec mult timp cu tine, sa risc pentru tine, sa intru in jocuri periculoase pentru tine. 
In dragoste e nevoie si de sacrificii nu? Desi nu sunt venite din partea ambelor persoane. 
Si ce daca? Nu imi pasa. Mi-e dor de tine.
De fiecare daca cand ne despartim la sfarsitul zilei imi doresc sa vina ceasurile amurgului si sa pot sa-ti scriu. Si sa radem impreuna de prostiile mele. 
Si totusi, poate au dreptate. Poate destinul nu ne vrea impreuna. Dar tin sa te anunt ca am gasit speranta. Ca voi spera, pana ce ultimul gram de iubire va parasi corpul meu.
Pana in ziua aceea...

Eu sper.
Eu visez.
Eu iubesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]