If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

miercuri, 1 august 2012

Say goodbye

Suntem ca doua piese de sah, diferiti. In doua culori, in echipe diferite. Se pare ca nu e totul asa de usor pe cat credeam, se pare ca nu putem sa stergem atat de repede totul cu buretele.
Acum nu mai suntem doar noi doi la unison. Acum suntem noi doi si atat, fiecare cu viata lui, cu problemele lui, cu mintea lui.Sunt momente in care mi-e dor de noi, dar stiu ca nu trebuie sa-mi mai fie pentru ca imi fac rau singura. Si nu prea vreau asta. M-am schimbat, te-ai schimbat, anturajul si decorul s-a schimbat si el. Acum suntem parca actori de scurt metraj, asteptand cu nerabdare momentul in care trebuie sa intram si noi in scurtul minut de glorie al vietii pe scena.

Urasc faptul ca nu intelegi ca ma doare cand vad ca te bagi mereu in seama si nu ma lasi in pace, desi stii la fel de bine ca mine ca momentele petrecute impreuna s-au dus. Urasc faptul ca acum simt nevoia sa scriu de momentele nu chiar fericite din trecut, in loc sa vorbesc de cele mai recente senzatii.
N-ai sa te schimbi. Timpul trece repede printre noi si eu ma trezesc cu greu si realizez destul de tarziu ca degeaba se scurge timpul, tu ramai un suflet rece ca pana acum. Imi pare rau, cea care conteaza acum sunt eu. Nu ar trebui sa imi mai pese de tine, ar trebui sa iti dau cu piciorul, ca si cainelui din scara blocului si sa-ti spun un ultim "La revedere!"


Eu nu mai sunt din lumea ta, iar subiectul e inchis.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]