If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

vineri, 3 august 2012

Fara cuvinte

Sunt pur si simplu socata de ce se intampla pe Pamant. Esti ranit de oameni pentru care ti-ai da viata. Toata lumea e obsedata de bani, alcool, droguri, tigari.Toti suntem la fel la o adica. Nu stim unde o sa ajungem, ce o sa se intample cu noi. De ce? Pentru ca nu vedem ca sunt rele mai multe ca bune in noi. Nu vedem ca in ultima vreme sunt mult mai multi parinti care isi abandoneaza copiii si pleaca inafara tarii, copiii isi iubesc atat de mult parintii incat ii asasineaza. 
Suntem intr-un continuu razboi intre noi. De ce ? Pentru ca nu vedem, sau nu mai vedem nimic in jur decat propria persoana. Intr-un cuvant: lacomia. 
Un copil e un inger. Mai nou ingerii ard in spitale. Stateam si ma gandeam cata ura e in noi, cata rautate. Nu o recunoastem. Dar eu am ajuns pur si simplu intr-un punct mort, un punct de care am fugit mult timp. Aseara m-am apropiat de o oglinda si mi-am spus: Oare eu cat ma pot suporta sa imi mai ascund adevarul? Si am incercat sa ma privesc 10 secunde in oglinda, pe numarate. Cand am ajuns la 7 m-am intors. Simteam nevoia sa arunc cu ceva in oglinda, in mine. Daca eu nu ma pot privi timp de 10 secunde, atunci cum o sa traiesc cu mine o viata intreaga? Ramai fara cuvinte cand vezi ce se intampla in jur. Automat te schimbi si tu cand vezi imprejurarile. Bunatatea si respectul nu mai au nicio valoare in zilele noastre. Si ajungi la concluzia ca , foarte des, caracterul omenesc te lasa fara cuvinte. 
Nu stiu daca sunt in masura sa comentez asta, dar eu zic ca pot, pentru ca am dreptul. Nu vedeti? Se omoara intre ei si pentru locuri de parcare. Copiii sunt rapiti, copii care poate sunt bolnavi, in timp ce unii isi dau rinichii sa ii salveze. 
S-au schimbat prea multe in 20 de ani, si din pacate in rau. Nu eram nascuta pe atunci, e adevarat, dar am citit despre Revolutie, Ceausescu si  mi-au fost spuse multe povesti din acele vremuri. Ramai fara cuvinte.
Nu cred ca mai trebuie sa spun ceva. Trebuie doar sa invatam cu totii sa privim si in jurul nostru, nu sa stam doar cu ochii plecati de parca am verifica la fiecare 5 secunde daca mai avem legate sau nu sireturile. 
Trebuie sa invatam sa ramanem si fara cuvinte. Nu avem un vocabular atat de larg incat sa descriem cateodata de ce raul iti intra in casa si iti executa familia.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]