If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

sâmbătă, 7 iulie 2012

Draga jurnalule,


au trecut clipele cele mai grele din viata mea de elev: examenele. Au fost note acceptabile si acum trebuie sa mai trec printr-un rand de emotii la repartitia aia idioata, a carui rost nu o inteleg. Ma rog...
Viata mea e schimbata. Nici eu nu mai stiu bine ce vreau si de la cine, dar stiu ca am langa mine niste persoane minunate care sunt gata sa ma sprijine mereu. Stiu ca am langa mine o a doua familie, o a doua casa in care e mereu liniste si cu care pot vorbi fara sa-mi pese ca "peretii" asculta.
Sunt undeva prinsa intre dimensiuni; stau si "orbitez" intre trecut si prezent, intre dragoste si ura, intre adevar si minciuni. Pe scurt, intre eu cea veche si eu de acum.
Atunci credeam in iluzii. Dulci iluzii care ma faceau sa uit de responsabilitati si placeri. Acum nu mai cred in nimic inafara de dragoste si sinceritate.
Pur si simplu consider ca daca le ai pe astea 2, atunci ai tot ce iti doresti. Atunci credeam ca visele raman doar vise si ca nu faci absolut nimic cu ele. Acum am inceput sa cred si sa le traiesc pentru ca sunt pline de dragoste. Pentru ca, macar intr-o iluzie optica a imaginatiei mele sunt iubita, sunt aparata, apartin cuiva.
Atunci ma chinuiam sa-mi ascund cu putinta sentimentele. Acum? Le spun in fata ca sa fiu eu cu constiinta impacata.
Am invatat multe de la viata. In fiecare zi intorc o alta pagina a acestei carti imense, in speranta ca voi gasi o propozitie dezvoltata care sa-mi schimbe din nou radical viata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]