If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

duminică, 1 iulie 2012

Candva...si acum

Candva am fost si eu copil; inca mai sunt undeva in adancul sufletului meu. 
Candva visam sa fiu medic sau pilot. Visam sa pot sa zbor printre nori cand "o sa fiu mare".
Candva puneam intrebari stupide, dar inteligente in acelasi timp, care dadeau batai de cap oamenilor mari: "De ce  luna lumineaza, daca nu e soarele pe cer?"
Candva imi placeau povestile. Stateam cu orele lipita de cei mari si ascultam povesti de groaza.
Candva credeam in iluzii...dulci iluzii ce te puneau pe ganduri. 
Acum sunt altfel; am crescut si "mi-a venit mintea la cap". 
Acum am invatat sa trec prin viata fara sa ma uit in spate, fiind mereu cu capul sus.
Acum vad altfel lumea cu alti ochi. Acum nu mai sper cum speram candva. 
Acum nu mai pot fi influentata asa usor pe cat crede lumea ca poate sa ma influenteze.
Nu mai cred in zane bune si finaluri fericite. Acum vad doar partea goala a paharului, doar rautatea si ura din jur.
Acum vad lumea asa cum e ea. 
Nu mai sunt doar un copil. Acum am crescut...


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]