If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

marți, 22 mai 2012

Privesc. Admir. Comentez.

Aparentele inseala, nu? De asta ar fi normal sa luam in calcul mai multe posibilitati cand facem o presupunere.
De asta sunt aici: sa privesc totul ca pe un film. Sa admir totul, ca in final sa critic. Decat sa zic vorbe-n vant, mai bine critic.
Sunt aici pentru a si asculta. Sunt un prieten pentru oricine, un prieten pe al carui umar pot fi varsate lacrimi. Sunt persoana care va fi atunci acolo langa voi, cand adevaratii prieteni nu vor fi.

Privesc atenta fiecare miscare din jurul meu. Fiecare clipire e importanta; fiecare detaliu conteaza. Vezi tu, e ca un joc de logica: trebuie sa fii atent la detalii ca sa nu fii eliminat din joc. In ziua de azi, poti fi neatent o secunda si te trezesti cu o palma peste fata, sau chiar calcat in picioare.

Repet: aparentele inseala. Prietenii sunt niste scorpii: te ajuta si te asculta, cand pe la spate sunt cu totul alte persoane care fac publice secretele voastre.
De ce sa vrei sa ramai anonim de exemplu? Daca esti tu, prietenul lui X si acesta vrea sa vorbesti cu Y. Y te va intreba cine esti si vei spune ca preferi sa nu spui. Nu e nicio problema. Dar crezi ca nu se va afla?

Priveste si invata.
Fiecare privire iti reda viata din alta perspectiva.
Fa-ti o rutina din asta: priveste fara rusine. Admira ca un adevarat expert. Critica fara sa te doara gura.
Cine va avea ceva de auzit, va auzi. Crede-ma.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]