If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

marți, 15 mai 2012

Fara sens.

Totul.


**


Ora 5:34. Ma trezesc si caut disperata langa pat telefonul. Il gasesc, intr-un sfarsit, si ma uit iritata la ceas. 5:35.  Ma intorc pe cealalta parte si incerc sa adorm la loc. Vezi sa nu.
Ma ridic din pat cam ametita; ies din camera mea indeajuns de incet incat sa nu-i trezesc pe ai mei si ma duc la bucatarie. Beau un pahar cu apa, ma asez pe un scaun la masa si imi prind capul cu mainile. Acum il simteam foarte greu si inutil acolo unde e, pe umeri.
Urat. Incepe si ploaia. Mici stropi se aud oprindu-se in geam si facand mult zgomot. Era totusi un zgomot linistor, pe langa ploile cu gheata care te faceau sa-ti inghete sangele in vene.
Am stat cateva minute acolo, in liniste si am pus viata mea in alta ordine. Toate lucrurile de zi cu zi in alta ordine, realizand ca multe dintre ele sunt fara sens. Si mi-am propus sa ma duc la culcare si cand ma trezesc, sa fac ziua aceea pe placul meu. Asa cum ma gandisem eu la ea.

**

7:15. Dupa aproape 2 ore de somn profund deschid ochii si imi spun ca ziua de azi o sa fie diferita. Ca nu o sa las pe nimeni sa imi stearga zambetul de pe fata, sau sa-mi strice ziua in vreun fel. 
Azi imi propun sa fiu eu, cea indragostita, cea vesela, cea zambareata, cea care are rabdare sa-i asculte pe cei din jur si sa ii ajute.


Asa s-a si intamplat. La sfarsitul acestei zile eram cu acelasi suras pe chip ca dimineata. Eram fericita ca tot ce mi-am propus am putut realiza. Si totusi...de ce?
Doar ca sa vad eu ca pot? Doar ca sa ma conving mai tare ca nu are niciun rost sa ma chinui sa ating un scop pentru ca multi o sa "sara" la mine incercand sa ma impiedice?
Nu. Doar ca sa inteleg ca notiunea de "fara sens" e in cantitati ridicate sau reduse in fiecare cuvant, in fiecare pas, in fiecare respiratie, in fiecare secunda, in fiecare moment.

16 comentarii:

  1. Tu ești tristă și când ești fericită. Ce-i cu atâta chin pe capul tău?

    RăspundețiȘtergere
  2. Asta reiese din ce scriu? Sau la concluzia asta ai ajuns?

    RăspundețiȘtergere
  3. Pot să răspund la ambele întrebări cu un simplu „da”.

    RăspundețiȘtergere
  4. Si eu pot spune ca da, sunt trista si cand sunt fericita.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. De ce nu te bucuri de momentele acelea atunci? :)

      Ștergere
    2. Pentru ca pur si simplu a ajuns sa fie o pierdere de timp. Ti s a intamplat vreodata sa iti doresti ceva, sa realizezi ca nu o sa se intample daca iti doresti prea tare, sa te gandesti din ce in ce mai putin la lucrul acela, ca intr-un final sa pierzi si ultimul firicel de speranta? Eu fac asta in fiecare zi. In fiecare zi pierd si castig-sau nu- increderea in niste oameni si a unor oameni. Crezi ca as putea sa ma bucur, cand stiu ca scopul meu nu va fi niciodata atins?

      Ștergere
    3. Nu te limita la un singur scop. Și da, mi s-a mai întâmplat și mie, normal, sunt și eu om, am trecut și eu în viața mea prin perioada despre care scrii tu, dar întotdeauna mi-am amintit că, oricât de mică ar părea firicerul acela de speranță, am să mă agăț de ea și n-am să-i dau drumul prin oricâte încercări aș trece. Să pui suflet în prostia umană nu rezolvă nimic :) treci peste și doar astfel vei ajunge să zâmbești cu toatăă ființa ta!

      Ștergere
    4. Asa e. Dar sunt momente in care pur si simplu simti ca nu te mai poti ridica, din cauza ca ai ajuns sa "cari" criticile celor din jur. Ai mentionat ca ai trecut prin perioada de care scriu eu. Inseamna ca esti ceva mai mare,nu? Si in legatura cu asta: eu nu pot spune ca scriu doar...de adolescenta. Sau de problemele mele. Eu stau si privesc oamenii din jurul meu, si incerc sa vad lumea prin ochii lor. Si tot ce stiu sigur e ca toti sunt dominati de graba. Pana si cersetorul de la coltul strazii. Pentru ca stie ca nu a adunat destui bani pentru paine. Intelegi unde vreau sa ajung? Ideea e ca...prin tristete uneori sunt fericita. Pentru ca e un moment de reculegere, de liniste, in care ma regasesc, ma lupt si ma contrazic cu constiinta mea.

      Ștergere
    5. Da, într-adevăr, știu exact despre ceea ce vorbești. Obișnuiam să găsesc și eu fericire în tristețe, asta dacă nu cumva încă mai fac asta și, așa cum spui și tu, e frumos, e un altfel de fericire pe care nu toată lumea o înțelege și probabil exact acest lucru ne face să ne simțim singuri. Dar nu uita că noi suntem ființe care, oricât de mult am cădea în gol, întotdeauna ne vom întinde aripile și vom învăța să zburăm.

      Ștergere
  5. Nu cred ca puteam sa o spun mai frumos. Acuma,mnah, cred ca stii si tu ca lumea e plina de nedreptate. Si ca mereu ei vor fi acolo sa te faca sa te dai batuta si sa iti taie aripilie. Eu patesc asta si din partea parintilor. Spre viitor eu as vrea criminalistica si cand mi-am marturisit visul cu voce tare toata lumea a aruncat parca cu pietre in mine. E groaznic sa stii ca nimeni nu te intelege si nu te asculta. Si de asta poate, eu prefer sa stau in tristete.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Trebuie să știi în cine să ai încredere, cui că-i spui visele tale, astfel încât acesta să ți le accepte și să te susțină, oricât de incredibile ar fi acestea. Cât despre oameni, ei asta fac, nu cred în vise și odată ce apare cineva sclipind de entuziasm, vor face orice numai ca să-l facă să-și piardă speranțele. Așa și tu, spui că lumea te-a dezamăgit și, în loc să te susțină și să creadă la rândul lor în dorința ta, te-au lăsat baltă. Nu-i nimic! Ce știu ei? Tu trebuie să te ții cu dinții de visul tău pentru ca într-o zi să devină realitate :)

      Ștergere
    2. Asa e. Si de cand cu blog-ul, am alta viziune asupra lucrurilor. Pe o parte ma ambitioneaza sa trec peste, pe cealalta ma face sa-mi fie mila de gradul de cretinism al unora. De aceea poate se si numeste "Atitudine Slaba". Si dupa cum vezi, asta daca imi urmaresti blog-ul de mult, in loc de "Totalul afisarilor de pagina" am "Lovituri de gratie." iar in loc de "Persoane interesate" am "Oameni care cred in mine". Nu stiu cati dintre ei cred cu adevarat, dar pe mine ma ambitioneaza simpla lor prezenta printre membrii.

      Ștergere
    3. Într-adevăr, sunt multe lucruri care te pot ajuta când te aștepți mai puțin. Oricum, nu uita să stabilești și un echilibru!

      Ștergere
    4. Incerc pe cat posibil. Dar stiu ca daca nu pot face asta, nu trebuie decat sa scriu pe blog si sa ma relaxez, cu gandul ca cineva acolo, in fata monitorului, simte exact acelasi lucru pe care l-am simtit eu cand am scris.

      Ștergere

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]