If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

duminică, 20 mai 2012

Fara chef.

Pur si simplu nu mai am chef sa scriu. Nu mai am ce, sau de ce. 
Simt un gol. Vreau sa-l pot umple cu scrisul, dar pare ceva nesfarsit si nu functioneaza. Mi-as sterge blog-ul; la o adica deja mi le-am sters pe celelalte doua. Dar simt ca nu pot. Deja "Atitudine Slaba" e viata mea. Chiar daca e doar o particica mica. Dar nu am ce face! Pur si simplu nu mai am chef.
Bine, daca e sa o luam de la cap la coada nu mai am chef de nimic de cateva zile. Nu stiu ce e cu mine. Am citit acum ultimele 2-3 postari si parca nu le-am scris eu. Parca sunt scrise de cineva care ma cunoaste exagerat de mine; parca imi povesteste viata...
In general imi rezolv singura problemele; sau sufar in tacere. Dar acum, cand stau si citesc, observ ca m-am confesat voua. Ceea ce m-a ajutat; mi-a mai ridicat moralul putin.


Stii cum e...Azi esti plin de chef, speranta, putere, fericire, iar maine stai si bocesti, stand trist in coltisorul tau. E normal? Ah da, si aproape de fiecare data suntem raniti de persoane dragi noua.
Eu merg pe un criteriu simplu: imi place sa cred ca oamenii sunt buni si mai bine sa ma dezamageasca la final.
Si asa si e. 

Tot ce imi doresc acum e ca aceasta perioada, de "fara chef" sa treaca. Cat mai repede. Urasc starea asta. Vreau doar o viata fericita si linistita, cu persoane iubite in jurul meu. E chiar asa de greu sa primesc ce vreau? Oare chiar nu merit?

4 comentarii:

  1. Meriți, normal, toată lumea merită, dar fiecare la timpul lui. Lumea tot timpul va dori mai mult și tot mai mult, într-un timp cât mai scurt. Dar lucrurile astea vin cu trecerea vremii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si daca totusi nu merit? Imi doresc prea mult si nu se mai intampla nimic?

      Ștergere
    2. Ba da, meriți, ești un om și ești omul lui Dumnezeu. Mie mi se pare cât de normal posibil. Doar că ți-am spus, cândva am fost și eu în locul tău și cunosc destul de bine senzația, doar că, cu timpul, am învățat să aștept, dar nu cu mâinile în buzunar, ci urmărindu-mi scopurile și idealurile.

      Ștergere
    3. Nu pot spune ca astept cu mainile in buzunare. Si cred ca stii si la ce ma refer in cazul acesta:P. Imi urmaresc scopul cat pot. Si cred in el. Si sper...Inca sper...

      Ștergere

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]