If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

marți, 20 martie 2012

Fericirea- din ce in ce mai departe.

Cateodata stau si ma gandesc daca fac eu cate un pas gresit; sau poate ca spun ceva gresit. De ce nu merit macar o data sa fiu fericita?


M-am plans...AM plans...si probabil o sa o mai fac. Dar ce conteaza? Ce mai conteaza atunci cand simti ca pierzi totul? Nimic.


Nu stiu cum sunt alte persoane in aceeasi situatie; pot spune ca asta ma face putin egoista, pentru ca poate o alta persoana ar avea mai mult de suferit...mai ales fetele.


Poate o merit. Poate...Chiar am fost sau sunt egoista, imi doresc prea mult si nu ma gandesc la altii. Cine stie...Dar eu continui sa sper ca intr-o zi totul va fi bine si o sa-mi gasesc si eu fericirea; adevarata fericire.


Pana atunci...o simpla intrebare. Si baietii plang cateodata,nu?....
...Si fetele plang pentru ei,nu?

4 comentarii:

  1. ..Si fetele plang pentru ei,nu?

    nu ar trebui sa o faca

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai dreptate. Nu ar trebui. Nu toate o fac. Dar cand isi dau seama cat de toante au fost sa o faca regreta. Advarat? Apropo...imi place blog'ul tau

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. adevarat, :) oricum, numai din greseli si din lacrimi.... si din nopti nedormite invatam sa fim tari.

      Multumesc asemenea. :)

      Ștergere
    2. Asa e. Dar o sa vina si ziua in care ei vor alerga dupa noi si se vor tarî in fata noastra.

      Ștergere

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]