If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

sâmbătă, 31 martie 2012

Adancimile

Cazi pe ganduri. Stai si te gandesti adanc la un lucru sau altul ca intr-un final sa te pierzi in negrul ce te inconjoara.

Traiesti viata la maxim: tigari, bautura, sex... Constientizezi ca te distrugi dar continui sa tratezi asta cu indiferenta. Cand te trezesti din betie, ajungi din nou sa gandesti adanc, sa visezi adanc cu ochii deschisi la minutul urmator sau la ziua de maine.

Frumos din partea ta. Sa iti pese doar de tine intr-un fel sau altul si sa nu vezi ce e in jurul tau: ura, agonie, tristete. E un mod de a vedea viata. Dar stai linistit; o sa ajungi si tu ca restul odata si odata. Viata nu e asa roz pe cat pare.

E totusi o chestie amuzanta in tot haosul asta. Nu e dragut sa-i vezi pe cei mici ca au mai multa rabdare si ca inteleg ce e in lume mai bine decat un adult? Cand noi ne chinuim sa le explicam ca bunicul, vecina, pisica a murit, ei ce fac? Spun simplu: Acum e ingeras. Si plang pentru a se descarca, se linistesc, participa la inmormantare si pastreaza apoi o amintire cu acea persoana. Nu e frumos asa? Sa traiesti si din amintiri frumoase cum fac cei mici? Ei vad nucleul vietii. Nu se ingroapa in detalii.

Oare...noi putem sa vedem adanc esentialul?

miercuri, 28 martie 2012

Solstitiu

Aceeasi rutina dimineata: ma ridic din pat, ma impleticesc pana la birou, iau somnoroasa calendarul si un pix si mai tai cu un "x" ziua precedenta.
S-au intamplat atat de multe lucruri frumoase de cand ai aparut in viata mea! Radical mi-ai schimbat viziunea asupra lucrurilor; ai fost poate singura persoana din viata mea care a reusit sa ma schimbe; sa me modeleze dupa propria lui persoana.
Zilele treceau si odata cu ele se imbibau amintiri frumoase in mintea noastra: primul sarut sub luna plina, fugitul de acasa impreuna, toate atingerile si toti fiorii dragostei.
Orele, minutele, secundele zburau e langa noi cand eram impreuna. Era de ajuns sa imi zambesti sau sa ma strangi tandru in brate pentru a ma face sa uit de probleme, sa ma relaxez si sa visez alaturi de tine.

Suntem in prezent: in genunchi, in camera mea, plangand pe covor.
S-au stins zilele frumoase; odata cu ele au disparut si zambetele...tristetea si durerea rasarind in sufletul meu.
Cum pot restrange totul? Simplu: solstitiu.
Ziua in care lumea mea s-a prabusit; ziua in care am inceput o viata noua, cu o EU noua, un decor nou...o lume in care tu nu mai esti prezent.

...solstitiul incepe...

marți, 27 martie 2012

Departe de calea cea dreapta

...ma simt stupid.
Stau si ma gandesc de cate ori imi amintesc de toate persoanele care au ceva cu mine; care imi reproseaza lucruri facute, teoretic, de mine. Ok. Gresesc si eu. Nimeni nu e perfect, nu? Dar...
...a fost vreun moment in care sa va ganditi la starea de c***t pe care mi-o dati? Imi cer scuze, asa-i? Daca vrei ma ierti, daca nu nu. Viata trebuie sa mearga mai departe. Dar chiar nu puteti sa va tineti gura? Sa stati, sa va ganditi de n ori inainte sa raniti pe cineva?
Ma faceti in toate felurile: copil, emo, ipocrita, stresanta. Asta e. E parerea voastra.
Poate sunt departe de calea cea dreapta pe care o vreti voi de la mine.
Poate ma pot schimba; asta in cazul in care vreti sa comunicati cu mine si sa-mi spuneti ce va deranjeaza si e vreti sa schimbati.

Pana atunci, voi incerca sa gasesc singura calea cea dreapta pentru care sper sa ma acceptati.

sâmbătă, 24 martie 2012

Gandindu-ma la greseli...

...realizez ca sunt unica pentru greselile mele; pentru tot ce fac.
Intram in panica de obicei cand ni se atrage atentia cu privire la o greseala comisa. De ce sa ne panicam? Ca o persoana sau alta pe care o credeam prieten/a incepe sa fie deranjat/a de un simplu artificiu atasat de viata noastra?
Noi stam pe loc; ma rog, inafara faptului ca ne apropiem de moarte mai mult in fiecare an. Ce e in jurul nostru se schimba: anturaj, cafeneaua din coltul strazii, vecinul de la 2, prietenii.
In fiecare zi pierdem si castigam increderea cuiva.
In fiecare zi dam cu capul de sus, cadem si stim sa ne ridicam si sa luam totul de la 0.
In fiecare zi, prin caracterul nostru, scoatem la iveala micile sau marile noastre defecte.
Mereu apar aceleasi intrebari: de ce X, Y sau Z s-a suparat pe mine? De ce ma ignora? De ce nu mai vorbeste cu mine? De ce nu mai radem impreuna? De ce...nu ma mai imbratiseaza?
Voi astia care vreti mai mult de la cineva de langa voi...ce vreti defapt? De ce nu spuneti ce vreti defapt?
Comunicarea fata in fata nu e pe lista voastra?

In loc de incheiere, o intrebare: Intr-o realitate imperfecta, voi de ce vreti sa atingeti ceva necunoscut ca perfectiunea?

marți, 20 martie 2012

Fericirea- din ce in ce mai departe.

Cateodata stau si ma gandesc daca fac eu cate un pas gresit; sau poate ca spun ceva gresit. De ce nu merit macar o data sa fiu fericita?


M-am plans...AM plans...si probabil o sa o mai fac. Dar ce conteaza? Ce mai conteaza atunci cand simti ca pierzi totul? Nimic.


Nu stiu cum sunt alte persoane in aceeasi situatie; pot spune ca asta ma face putin egoista, pentru ca poate o alta persoana ar avea mai mult de suferit...mai ales fetele.


Poate o merit. Poate...Chiar am fost sau sunt egoista, imi doresc prea mult si nu ma gandesc la altii. Cine stie...Dar eu continui sa sper ca intr-o zi totul va fi bine si o sa-mi gasesc si eu fericirea; adevarata fericire.


Pana atunci...o simpla intrebare. Si baietii plang cateodata,nu?....
...Si fetele plang pentru ei,nu?

vineri, 16 martie 2012

Ca doi straini.

Stiam ca o sa se ajunga la asta. Stiam ca intr-o buna zi, toate incercarile mele vor fi in zadar si ulterior uitate. 

Ma intrebam mereu daca sunt o ratata ca am ajuns sa respir usurata cand vad ca ai intrat pe mess sau alte prostii copilaresti. Mereu mi-am zis: Nu il lasa sa te intimideze! Nu te lasa calcata in picioare. Si pana la urma ce mi-a iesit? Absolut nimic. De ce? Pentru ca nici macar nu am fost in stare sa ma ascult pe mine.

Am devenit ca doi straini. Aproape ca nu mai vorbim, suntem amandoi din ce in ce mai schimbati...am devenit alte persoane.

As plange. Dar nu am de ce. Nu cred ca e un motiv destul de bun sa plang dupa un baiat, dupa ce multi mi-au spus sa am grija. Si pe buna dreptate merita sa sufar. Pentru ca m-am incapatanat si nu am ascultat.a

Am ales cu inima...nu cu creierul...

luni, 12 martie 2012

Razbunare

Erai candva un inger pazitor...
Acum esti doar un drac ce-mi stai in cale.
Pleaca! Tu mi-ai distrus, asa cum bine ai nascut
in mine
Persoana ce scuipa venin fara sa stie.

Era un vis urat, c-o nimfa blestemata
Ce te lasa sa zaci in chinuri; si sa mori
Sa mori de nu-ntr-o zi totul o sa se-ntoarca roata
Si fara sa vrei, al meu pe veci vei fi.

Viata noastra usor se coloreaza-n negru
Cu firisoare mici de sange proaspat;
Ah! Durerea-nfrangerii-i cumplita
Cand stiu ca acum te are nimfa blestemata.

Intr-un sicriu astept eu sa te puna
Sa stai pe veci inchis intr-o vagauna.
Tu esti cel care mi-a nascut si totusi mi-a ucis
Si suflet si iubire si dragoste si vis.

duminică, 11 martie 2012

Momentul in care totu-n jur o sa se faca scrum

Fumez sperante si ma pierd in ele
Aspir la o viata mai buna; ce pacat.
Ma-nec in propriile vise
Intr-o mare de lacrimi si amar.

Traiesc o viata falsa cu un decor ciudat
Intr-o realitate imperfecta cu niste actori fara tact.
Iubesc ziua de maine, desi stiu ca nu o s-o mai prind,
Astept cu nerabdare momentul in care voi muri.

Incep sa imi culeg flori pentru coroana;
Pe masa, de mana, testamentu-i scris c-o pana.
Acum astept in prag momentul oportun
In care totu-n jurul meu o sa se faca scrum.

sâmbătă, 10 martie 2012

Iluzii nemuritoare intr-o viata limita!

...Nici nu stiu cum sa incep ca sa ajung unde mi-am propus: cu tot ce ma sperie pe mine sau lucrurile comune care ne sperie?
Multe nu prea sunt; dar prima e intotdeauna moartea. Imi vine sa rad. Cand ajungem parinti si ne mor noua parintii, le spunem copiilor nostri ca s-au dus la Doamne Doamne. Cand suntem mai in varsta incepem sa ne rugam: Nu ma lua,Doamne. Vreau sa prind varsta lu' mama. De ce? De ce ne e frica de o chestie absolut normala? La o adica...de asta ne si nastem. Ca sa trecem printr-o viata frumoasa sau deprimanta si sa murim.
A doua chestie...Hmmm...Orice boala. Normal; ne rugam la Doamne Doamne sa ne vindece in timp ce noi, in continuare bagam in noi ceva gen ceafa de porc cu cartofi prajiti, fumam de ne iese fum si pe ochi si bem pana ajungem in coma. Serios? Si ne mai e frica de asta? Jalnic.
Cred in Dumnezeu. Desi nu multi oameni o mai fac in ziua de azi. Stiu sa merg la biserica cand pot, inca fac religia in scoala, dar nu bat cruci la fiecare colt de strada pentru ca stiu ca daca e sa ma ajute o face pentru ca stiu sa cer cu limite si din suflet.
Sunt foarte calma si imi astept sfarsitul cand o veni.

 Constientizez ca sunt un simplu trecator prin viata, ca sunt doar un om cu aspiratii nemuritoare intr-o viata cu sfarsit.

joi, 8 martie 2012

Lacrimi de iubire...

...le vreau inapoi...
 [Undeva-Tarziu-In-Noapte]
De ce sa-mi doresc lacrimile inapoi? Pentru ca nu stiu daca au meritat. Nu stiu daca au meritat irosite pentu TINE. Poate da...poate nu...
Uneori, cand teama ma cuprinde, cand nu stiu ce va urma, as vrea sa pot opri timpul; sa pot sa iti spun tot ce imi doresc sa stii, sa te fac sa simti ce simt si eu, sa fim doar noi intr-o Lume Interzisa. Intr-o lume fara timp...

[Dureri-Si-Fericire]
De ce mi-as dori sa am din nou parte de durere,de suferinta? Pentru ca asta vineodata cu fericirea. Odata ce te am langa mine, incepe sa se adune fericirea pana in momentul in care locul ii este luat de durere, de tensiune intre noi, de suparare.

Facem des greseala de a plange. Dupa realizam ca nu a fost un gest matur si regretam, ca mai tarziu sa spunem "Eh...Macar m-am linistit". Vedeti? Pana la urma si lacrimile exprima ceva...

...Iubire...Fericire...Dureri...Ura....

Dar cele mai importante vor fi mereu doar cele de iubire...



<3

luni, 5 martie 2012

Fake!

Si da! Chiar mi s-a intamplat!
Eu nu inteleg cum de multi dintre voi nu va saturati sa folositi pozele si datele altor persoane. Chiar atat de idioti puteti fi?
Incetati cu asta! Nu e amuzant deloc sa va dati drept cineva si sa-i faceti probleme acelei persoane.
Probabil o fata care nu are ce face mi-a luat poza chiar de aici de pe blog; sau poate de pe pagina de Facebook a blog-ului. Acesta e un mesaj pentru tine: CAT DE NESUFERITA POTI FI INCAT SA COMENTEZI, CU POZA MEA LA PROFIL, PE FACEBOOK-UL OAMENILOR? NU ITI DAI SEAMA CA ITI FACI SI TIE RAU PENTRU CA SE VA AFLA CINE ESTI? CHIAR TE CREZI ANONYMUS??
Imi pare rau ca se ajunge la chestiile astea. Sunt persoane care chiar nu realizeaza ca pot strica o prietenie intre niste persoane sau chiar mai rau.
Daca tot aveti probleme cu o persoana, de ce nu ii spuneti in fata?
Nu va faceti decat rau.
Sunteti plini de voi.
Sunteti niste singuri!

duminică, 4 martie 2012

De ce iubim?

Intalniri, zambete, imbratisari, relatii, despartiri. Il poti numi cerc vicios. 

Totul incepe simplu: ne cunoastem intamplator, ca mai apoi sa imi ceri numarul de telefon si sa incepem sa vorbim mai mult.

Incepem sa ne vedem; la a doua intalnire deja iti faci curaj si ma tii de mana, ca la a treia intalnire sa ma saruti usor si tandru.

Totul decurge bine pana intr-un punct in care ori apare alta persoana, ori te bantuie amintirile. 

Atunci totul din jurul nostru incete sa se darame pana in punctul final in care ne luam adio si asteptam sa o luam de la capat cu altcineva.

Pentru ce sa suferim atat? De ce nu putem fi responsabili si nu ne putem tine de un singur lucru care pana la urma are doar o singura conditie: sinceritatea? E chiar asa de greu sa iubim sincer? Sa ne asumam asta? 
Dar pana la urma...

De ce iubim?

vineri, 2 martie 2012

Asculta-ti inima!

Fiecare dimineata incepe cu un oftat; deschid ochii si ma gandesc la tine, si oftez. Mereu discutam despre diferite chestii, totusi vorbind despre acelasi lucru.
Nu exista secunda in care sa nu imi zboare gandul macar putin la tine; sa nu ma gandesc ce faci in momentul in care eu visez cu ochii deschisi sau daca te gandesti la mine si tu...
Ce ar fi daca timpul s-ar putea opri pentru noi? Cat timp ne-ar lua oare sa ne lasam dusi de val intr-o lume dincolo de o realitate imperfecta?
Mereu o singura intrebare: o sa te pot avea vreodata? Simpla intrebare...dar aparentele inseala. Dupa vin adevaratele intrebari: imi vei spune vreodata ca ma iubesti? Voi putea sta vreodata la pieptul tau? Ma vei tine vreodata de mana si ma vei saruta tandru?

Vreau sa te am langa mine; sa iti fiu aproape cand vrei sa vorbesti cu cineva sau cand pur si simplu vrei sa tii pe cineva de mana...

Doar asculta-ti inima...<3

:]