If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

luni, 30 ianuarie 2012

Ieri am urat viata

8:00 ajung la scoala si profa intra in clasa. Ne da test. Ieiiii. Doar chef de mate am azi.

***

Amintirile de aseara nu imi dau pace. Cum poti sa imi faci asa ceva?? Si imi spui ca tii la mine? Uau. Inseamna ca eu sunt proasta.


Cateodata stau si ma gandesc: oare...ar plange cineva dupa mine? Daca as muri? Daca as fi gasita inghetata, agatata de un copac? Probabil doar undeva adanc in suflet. Pe afara nu. Nimeni.
In stadiul asta m-ai adus: in stadiul de obsedare. Vezi? Tin prea mult la tine. Mult prea mult. Si cateodata vreau sa iesi pur si simplu din viata mea, macar pentru 5 minute. Sa ma lasi sa mai evadez in lumea mea. Sa nu-mi tai aripile, si sa ma lasi sa zbor...


Nu ti-ai dat seama niciodata ca nu poti sa ma inchizi pur si simplu intr-o camera cu 4 pereti. Pentru ca sunt independenta desi depind de cineva. Dar stiu ca dragostea cu sila nu merge. Si mai bine spunem stop acum...decat sa riscam si sa mergem mai departe...

Simt ca nu mai pot. Simt ca TU nu simti absolut nimic pentru mine. Si asta doare cel mai tare. Doare pentru ca...nu vreau decat sa fiu iubita cu adevarat. Macar o data...

...totusi...inca sper...speranta nu ar trebui sa moara...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]