If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

vineri, 13 ianuarie 2012

Coma profunda

Un moment de liniste! Ce bine! Nu credeam ca o sa mai am parte de el...
A trecut. Acum a reinceput bazaitul sacaitor al unui aparat. Unde eram?
Eram constienta; totusi pe alta lume. Nu aveam putere nici cat sa deschid ochii; eram amortita. Imi simteam corpul greu si rece; simteam cum respir, dar prin niste tuburi. Capul imi era acoperit de bandaje; in jurul gatului aveam infasurate bandaje, si de mine erau lipite mai multe "ventuze", iar cablurile lor duceau in aparatul bazaitor.




Auzeam pasi; au venit pana langa mine.


Cand a vorbit, vocea mi-a parut mult prea familiara. Nu am putut sa inteleg ce a spus, dar am simtit ca era vorba de mine. 
A urmat un moment de pauza, in care nu se mai auzea nimic; nici macar bazaitul. Cand doua perechi de pasi s-au indepartat de mine, am incercat sa oftez. Fara succes. Off...Uram sa fiu singura!


Efectele medicamentelor au aparut, le puteam simti in corp, si eu m-am cufundat intr-o coma profunda...

Un comentariu:

  1. Tin sati zic, cami place fiecare cuvant al tau, fiecare postare e cu totu geniala. Imaginatia ta, ce mai o iubesc, felicitari, nu multe bloguri imi plac cu adevarat.

    RăspundețiȘtergere

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]