If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

joi, 29 decembrie 2011

Rasarit de apus!

Stam amandoi pe malul lacului si privim spre cerul nesfarsit. O pasare plapanda fuge cu intarzieri spre tarile calde. Doua lebede trec agale printre salciile ce se leagana in bataia vantului.
Te privesc in ochii tai adanci si caprui si vad infinitul! Un infinit de iubire de care nu cred ca o sa am parte vreodata.
Ma uit la tine si stiu ca nu ma vezi! Ma uit degeaba! Dar sper sa iti dai seama cat de mult tin la tine si poate...cine stie o sa ma intrebi daca vreau sa iesim!
Privesti locul gol de langa tine, loc in care stau eu dar tu nu ma vezi, si oftezi. Oare te gandesti la mine? Te uiti agale spre lebedele gratioase ce stau intre trestii si privesti...si privesti...si privesti.
Imi asez usor palma peste a ta si tu tresari. Simti acelasi fior ca cel care plutea intre noi cand ne- am intalnit prima oara?
Iti retragi usor mana, crezand ca mintea iti joaca feste. Ridici ochii si vezi cum rasare apusul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Împărtăşeşte-mi gândurile tale cu sinceritate...

:]