If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

marți, 16 aprilie 2019

Un blog neobişnuit- autopromisiuni

Când am început să scriu nu m-am gândit nicio clipă ce content o să conţină exact blogul meu. Ştiam că va fi o platformă online pe post de jurnal, dar apoi a început să evolueze şi astfel a ajuns să fie un blog neobişnuit  de frumos. Mi-am pus în el sufletul, experienţe frumoase, dar şi drame, mi-am pus în el dureri, ori din el mi-am tras alinarea; alinarea că acolo undeva mai este cineva care simte exact la fel ca şi mine. Şi a mers! A funcţionat perfect! Aşa că, uşor uşor, au început să apară oameni cu care să rezonez atât la nivel mental cât şi la nivel spiritual. 

Ce au aflat oamenii despre mine de pe acest blog? Au aflat că pot scrie liber despre mine, dar totodată au aflat şi faptul că reuşesc să lucrez sub presiune în competiţii, scriind după teme date. De asemenea, cred că şi-au lins şi ei degetele când au aflat cât de mult îmi place mâncarea, dar s-au bucurat şi mai tare când le-am făcut un semn discret spre blogul Dodo Pizza, dându-le astfel un pont către o pizzerie neobişnuită atât din punctul de vedere al gusturilor rafinate, a mozzarelei topite în gură, cât şi din punct de vedere al corectitudinii, seriozităţii şi rapidităţii livrării produselor.


Mi-am promis că nu mai mănânc mult, dar uneori (ca şi acum de altfel) parcă îmi vine aşa câte o poftă, îmi vine să pun mâna pe telefon şi să comand şi de acolo şi de dincolo, în timp ce în bucătărie stau cât pe ce să dau foc la chestii, chinuindu-mă să fac o reţetă după o carte de bucate.


De obicei îmi pun rezoluţiile în noaptea dintre ani şi încerc să le duc la bun sfârşit până la sfârşitul anului. Anul acesta nu s-a terminat încă, a fost un an destul de greu până în prezent, uneori par chiar vreo trei ani în paralel în loc să fie unul singur. Îmi împărtăşesc cu drag pariurile pe care le-am făcut cu mine, dar niciodată nu le divulg pe cele mai interesante. Vrei să ştii totuşi care e secretul? Niciodată nu îmi spun că anul acesta vreau să ajung ori să fac nu ştiu ce. E total incorect şi, de aceea, tind să cred că astfel subconştientul ştie că nu pare prea importantă acea chestie. Aşa că pur şi simplu îmi propun să fac. Anul acesta trebuie să fac ceva, ceva care să-mi aducă şi satisfacţie, dar şi bucurie, şi în acelaşi timp să mă facă să înţeleg că pentru orice îţi doreşti să obţii în viaţa asta trebuie să munceşti.
Mi-am promis în noaptea dintre anii 2018-2019 că voi fi fericită. Nu cred că există lucru mai frumos decât faptul că vrei prin toate mijloacele posibile să fii fericit. În acelaşi timp mi se pare una dintre cele mai grele promisiuni pe care cineva o poate face, atât pentru propria persoană ci şi pentru altcineva, urmată îndeaproape de promisiunile n-am să te rănesc niciodată şi promit să am grijă de tine mereu. Eu abia pot avea grijă de mine singură, să încerc să mai am grijă 100% şi de altcineva? Cu siguranţă ceva n-o să iasă bine.


Mi-am promis că nu mă las de scris. Oricât de tentată aş fi să fac asta, oricât de mult m-ar presa timpul şi aş simţi oboseală în ochi, în degete şi în suflet, tot n-aş putea să renunţ la pasiunea mea. De ce? Pentru că mi-a redat respiraţia atunci când plămânii mei s-au colapsat. Iar dacă scrisul ar fi fost o persoană, i-aş fi fost recunoscătoare, căci a avut grijă de mine.

Cea mai mare promisiuno-dorinţo-rezoluţie pe 2019 a fost să scriu o carte care să spună o poveste reală frumoasă, dar care să îndeplinească totuşi standardele tiparului. Trebuie să recunosc faptul că am început această carte, dar ceva din mine are o reţinere, care uneori pare plină de dureri, aşa că mă văd nevoită deseori să abandonez redactatul ei. 
Nu mă supără deloc gândul că o să întind această promisiune şi pe 2020, dar nimic mai departe de atât. Pe mai departe, îmi promit un singur lucru. Odată ce dau de gustul tiparului, n-am să mă mai opresc din scris niciodată!!!


Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 18 din cadrul competiţiei Spring SuperBlog!

duminică, 14 aprilie 2019

Merhaba, Turkey

Brrr! Afară sunt câteva grade, e aproape mijlocul lui aprilie, dar pijamalele sunt groase încă, şosetele sunt flauşate, ghetuţele încă stau la uşa de la intrare de parcă îl aşteaptă pe Moş Nicolae. Vara se lasă aşteptată, dar vacanţele sunt deja plănuite! Ca de fiecare dată, aleg să plec în vacanţă cu Christian Tour. Spre unde? Spre Turcia, unde nu-mi petrec numai vacanţă vara 2019, ci unde am petrecut şi verile precedente şi nu numai.
De ce mă tot întorc în acelaşi loc? Dar nu fac asta! Aleg la fel numai aceeaşi ţară, ca un altfel de patriotism, unul văcănţesc. Îmi place să schimb regiunile în care merg, pentru că fiecare vine la pachet cu religia lor, cultura fiecărei zone, cu bogăţii ale naturii şi, bineînţeles, cu pachetul all inclusive sau ultra all inclusive, lucruri care fac vacanţa să fie un sejur 2019 ideal!

În Turcia, unul din cele mai frumoase locuri în care poţi pleca cu Christian Tour este Kuşadasi, una dintre cele mai frumoase staţiuni pe care le are Turcia. Dacă vrei figuri, le găseşti cu siguranţă în Antalya. Dar dacă preferi să-ţi faci sejurul cu maşina, poate cu o oprire în Istanbul ori în Canakkale, aşa cum fac eu aproape mereu, atunci Antalya e o regiune aflată mult mai departe de Kuşadasi. Kuşadasi este o zonă turistică aflată mereu în expansiune, e o zonă atât exclusivistă cât şi la îndemâna oricui, pe scurt, dacă vrei un sejur cu familia, ori un sejur cu iubitul/iubita, ori cu soţul/soţia în luna de miere, eu zic să optaţi pentru Kuşadasi ori Didim.

Kuşadasi este situat relativ aproape de Efes, unde poţi vizita celebra Librărie din Efes, Bazilica Sf Petru ori zidul dorinţelor pe care îl găseşti în ultimul loc în care s-a descoperit că a stat Sfânta Maria. Vă spun cu mâna pe inimă, este un loc minunat şi liniştit, aflat între munţi, unde indiferent din ce colţ al lumii vii, ori din ce religie, reuşeşti să-ţi (re)aduni pacea interioară.
Cât despre beneficiile pe care ţi le aduce staţiunea, îţi pot enumăra câteva lucruri pe care eu personal le-am căutat şi le-am găsit la ei.

Turcii sunt foarte ospitalieri. Iar dacă ajungi pe mâinile lor după ce ai mai avut parte de câteva vacanţe răspândite în jurul lumii, o să descoperi că nimeni nu-ţi oferă totul pe tavă aşa cum o face turcul. Ai fost la greci la demipensiune? Da, e frumos, căci la ei găseşti apa turcoaz şi limpede care e miraculoasă. Dar turcii au un munte de calcar foarte aproape de mare, pe care merită să-l vezi! Şi, din păcate, să descoperi cum e să-ţi curgă o cascadă şiroaie între umeri, din cauza umezelii şi a căldurii de acolo. La fel, ai fost la bulgari, nu? Aproape de ţară, pe la Nisipuri, pe la Nesebar, un all inclusive micuţ, dar satisfăcător, nu? Ei bine, turcul nu se mulţumeşte să-ţi ofere satisfăcătorul. Ci totul.

Turcii îţi oferă lux şi opulenţă. În cazul în care nu ştiaţi, să vă spun un mic secret. Merg în Turcia de 13 ani. Cam de două-trei ori pe an. Dacă ajungi în ţara lor, înafară de aeroport şi de hotelurile aflate în pline zone turistice, o să găseşti foarte puţini oameni care ştiu engleza. De ce? Pentru că în timpul războaielor, foarte mulţi turci, la fel ca sirieni şi alte popoare musulmane, au migrat spre nemţi, aşa că, mai bine îţi pui în bagaj un mic ghid de conversaţii româno-german, decât un dicţionar român-englez. Iar marile resorturi turceşti, complexele hoteliere şi rezidenţiale cunoscute, luxoase, care-ţi provoacă desprinderea plombelor de pe dinţi, sunt ale nemţilor ori ale turcilor care au migrat şi care s-au întors din Germania cu mari afaceri pentru dezvoltarea ţării lor.
Un alt lucru fabulos? Turcul în proporţie de 90% rămâne să-şi facă vacanţele în ţara lui. Asta înseamnă că o mare cantitate din banii ţării are un circuit închis.

Vara trecută am ales complexul Sunis Efes Royal Palace din Kuşadasi, unde am trăit unele din cele mai frumoase momente din vacanţele mele la turci. Un hotel luxos, cu oameni amabili, cu piscină, tobogane acvatice şi marea la câţiva paşi, cu o bucată de plajă privată pentru oameni VIP, cu amfiteatru cu spectacole atât pentru copii cât şi pentru adulţi şi, nu în ultimul rând, cu frumoasele cabane de pe apă, la care poţi sta doar cu rezervare şi costă 70 de euro. Camerele sunt bine securizate, arată extraordinar de bine, iar mâncarea...genială. Acolo se găsesc unii din cei mai buni bucătari ai Turciei, iar rivalii lor, aflaţi în Didim, deţin la Palm Wings (am fost şi acolo, dar asta e altă poveste, vă spun de ea în altă probă! :D), cea mai bună bucătărie turcească.




 Sunis nu numai că este un complex hotelier genial, dar în Ankara o să găsiţi semnătura lor şi în complexe rezidenţiale de înaltă calitate. Dar dacă mergeţi în Kuşadasi la ei, vă puteţi delecta seara la un pahar de vin roşu pe una din cele trei terase ( cea de lângă piscină şi restaurant, cea de la etajul 1 şi cea de la etajul 2), ori dacă preferaţi o seară mai distractivă, puteţi petrece în clubul hotelului, care e atât de zgomotos înăuntru, dar emană o linişte profundă pe afară.
Dezvoltatorii s-au gândit şi la clienţii lor care sunt obsedaţi de făcut muşchi, aşa că sala hotelului, alături de spa ori de coafor sunt la dispoziţia oricui!

Vă las să vă delectaţi cu câteva din fotografiile din arhiva mea personală, din vacanţa pe care am petrecut-o anul trecut la Sunis, în Turcia şi vă anunţ un lucru şocant, dar deloc surprinzător! În 2019 mi-am programat sejurul tot în Turcia, tot în Kuşadasi, dar de data aceasta la Richmond Ephesus, aşa că voi reveni în episodul următor cu imagini şi de acolo.
Nu ţi-ai făcut încă rezervarea? Alege Turcia pentru următoarea ta vacanţă!!!





 Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 17 din cadrul competiţiei Spring SuperBlog!



joi, 11 aprilie 2019

închide ochii şi inspiră vacanţa

Niciodată nu există afirmaţia conform căreia suntem nemulţumiţi de faptul că ne iese în cale o vacanţă, nu? Să fim bosumflaţi şi posomorâţi, să ne încruntăm, mai ales atunci când ni se oferă direct tichete de vacanţă. Nu putem pur şi simplu să spunem: oh, nu, eu n-am fost făcut pentru vacanţa asta! Acceptăm şi deja mergem cu gândul la ce să ne punem în bagaj. Fiind o sumă relativ moderată, m-am gândit să mai scot câţiva bănuţi din portofelul meu şi să îmi fac vacanţa şi mai frumoasă, nu doar într-un singur loc, ci în mai multe. Aşa că, văzându-mă cu tichetele în mână, deschid laptopul, pe Travelmint, să văd ce oferte îmi pun ei la dispoziţie care să accepte, bineînţeles, şi plata cu tichete de vacanţă prin Travelmint. 
Zis şi făcut! Un gând deja-i plecat în vacanţă, la mare, unul e plecat la munte, unul trimite un impuls degetelor să scrie mai repede pe tastatură, altul pur şi simplu se freacă cu degetele de tâmple, încerând să găsească mai mult spaţiu în valiză pentru haine.

Să vă spun un secret: în general, nu prea-mi place să-mi planific viaţa. Prefer să văd ce se întâmplă, să merg odată cu valul. La fel şi pentru vacanţă, pentru a nu-mi ieşi din minte, voi lăsa o sumă mititică dată de tichete pentru o destinaţie spontană, care să-mi bucure sufletul, să-mi relaxeze mintea, să-mi gâdile fiecare fibră musculară din corp, deci...să aibă un spa! Măcar unul micuţ. Valul meu are totuşi un mic impuls, ştiu de la ce să plec.
Încep cu un loc drag mie, marea! Nimic nu se compară cu câteva zile la mare, cu plimbări pe faleză, cu aerosoli făcuţi la răsărit, cu afundatul degetelor de la picioare în nisip, pentru a căuta părţile cele mai răcoroase din el. Nu-mi doresc o destinaţie foarte aglomerată, cum ar fi Costineşti ori Mamaia, dar să nu fie nici foarte plictisitoare. Ceva moderat şi, bineînţeles, cu mâncare bună!

O vizită la munte e la fel de plăcută. Mereu am spus că muntele mă va atrage pentru că vin de la munte, de la poalele Ceahlăului, dar am să merg în altă parte şi anume la Tâmpa. Nici nu stau foarte mult pe gânduri, fac repede o rezervare online, unde altundeva decât la La Maisonnette, un loc în care pur şi simplu nu ai cum să nu te simţi confortabil, în lux, dar în acelaşi timp bine de parcă ai fi la tine acasă. Ce e mai plăcut decât să fii în Braşov, unul din oraşele mele preferate, să te trezeşti dimineaţa chiar şi vara pe un aer semi-răcoros şi să îţi cadă privirea spre Piaţa Sfatului? Cândva
aveam de gând să mă mut la Braşov, să fac acolo facultatea, dar uitasem să-mi consult horoscopul în acea zi, aşa că planetele nu s-au aliniat precum ar fi trebuit. Însă cu mare drag mă reîntorc în inima oraşului Braşov pentru puţină relaxare.
Ce-ţi trebuie ca să ai o vacanţă reuşită? Ai nevoie de o companie bună, asta în cazul în care nu vrei să fii singur cu tine şi gândurile tale. Uneori, după o perioadă mai grea din drumul vieţii tale, poate e mai uşor, ori mai la îndemână să te regenerezi singur, aşa că poate tu preferi câteva zile de egoism, pe care să ţi le aloci doar ţie. Eu una, cu siguranţă, aş alege acele zile ale mele în sufletul Braşovului.

Încă stai să te gândeşti unde să mergi în vacanţă? Te rog! Eu deja am bagajul făcut, urmează să mă urc în maşină şi să fug prin ţară. Îţi recomand să faci exact acelaşi lucru! Sunt sigură că şi tu meriţi din plin o vacanţă!


Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 16 din cadrul competiţiei Spring SuperBlog!

marți, 9 aprilie 2019

Vacanţa sufletului meu

A spus cineva vacanţă??
Se apropie vara cu paşi repezi, iar eu abia aştept să fug într-o escapadă, ori în mai multe, la mare. Iubesc vacanţele şi sunt binemeritate în orice sezon ori perioadă a anului. Dacă m-ar ajuta şi timpul, dar şi bugetul (căci am observat că acestea vin de cele mai multe ori împreună) mi-aş alege o destinaţie de relaxare aproape la sfârşitul fiecărei săptămâni. Fie că e vorba de un sejur la mare, ori de un weekend liniştit la o cabană, o drumeţie sau pur şi simplu plecatul în alt oraş, eu sunt întotdeauna pro călătorii.

Am observat că în ultimii ani oamenii tind să se îngrămădească şi pe la ştranduri ori hoteluri cu piscină, aproape la fel de mulţi cum se înghesuie vara pe litoral. Eu una nu sunt adepta piscinei; nu de alta, dar dacă e să îmi reîncarc bateriile să o fac cu vitamin Sea şi nu cu vitamina clor din piscină. La piscină îmi plăcea să mă bălăcesc când eram mică. Pe atunci era şi mai simplu pentru părinţii mei să mă supravegheze, mai ales datorită faptului că Marea Neagră nu a fost aproape deloc liniştită total de când ne cunoaştem. Şi dacă stau să număr anii, cred că alături de ea am cea mai lungă prietenie.




M-am gândit de multe ori să încep să ţin un jurnal de travel, în care să spun doar senzaţiile pe care ţi le dă un loc anume, nu neapărat ce ai putea vedea acolo. Ca de exemplu litoralul românesc. L-am bătut în lung şi-n lat de-a lungul anilor, până am dat de gustul all-inclusive-ului şi nu prea am mai vrut să mai dau înapoi. Dar tot am rămas cu câteva imagini frumoase de la Marea Neagră: în Jupiter mi-au plăcut mini-golfurile liniştite şi totuşi adânci care mi-au dat senzaţia de siguranţă în apă. În Saturn am savurat lingându-mă pe degete gogoşile unice de pe plajă, iar în Neptun mi-a plăcut, evident, confortul. Am stat la Hotel Mioriţa Neptun acum mult timp, pe vremea când mergeam încă la mare cu bunicii. Îmi amintesc această experienţă pentru că a fost primul meu drum la mare cu trenul, am plecat din gară de la Piatra-Neamţ, bunica păcălindu-mă că mergem doar până la Bacău pentru a-mi lua rechizite. Dar nu ştiu cum se face că am plecat după rechizite cu valizele după noi.

Dacă dau timpul înapoi realizez că cele mai frumoase vacanţe erau cele petrecute alături de bunici: nu numai că îmi făceau toate mofturile, dar şi pentru că îmi dădeau un sentiment de acasă; aproape că nu avea de cine să mi se facă dor. Îi trimiteam mereu mamei vederi din staţiune, care bineînţeles că ajungeau cu mult după întoarcerea noastră acasă, dar mă entuziasma când scriam mesaje frumoase pe vederi cu Salutări din staţiune! Acum? Acum când plec din ţară îmi sun bunicul cu videocall şi îi trimit poze pe WhatsApp. Tehnologia a luat farmecul vacanţelor de odinioară.
Mi-e dor de statul la soare pe un nisip surprinzător de curat, cu hotelul aproape sau chiar pe plajă. Fără plaje private, fără garduri despărţitoare. Mi-e dor să mă plimb cu trenuleţul prin staţiuni şi să mănânc îngheţată de la dozator pe malul mării.
Cred că şi vouă vă lipsesc vacanţele din copilărie, nu-i aşa?

Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 15 din cadrul competiţiei Spring SuperBlog!

duminică, 7 aprilie 2019

Îngrijiri diferite

Fiind o persoană care are o piele foarte sensibilă, am stat și m-am uitat într-o zi peste oamenii din familia mea și mi-am dat seama că această sensibilitate a pielii nu vine doar din partea feminină a ei. Am observat faptul că atât bunicul meu, cât și frații lui sau tata. Întotdeauna am găsit în casă produse de hidratare și regenerare a pielii, încercând prin orice mijloace să-mi revitalizez tenul.
Având touși produse diferite de îngrijire a pielii și a corpului, ne mândrim totuși cu faptul că toate sunt sub un singur nume: Gerovital- doctor în frumusețe. De ziua lui, i-am făcut cadou bunicului câteva dintre noile produsele Gerovital Men ( #GerovitalMen ). De ce avea nevoie de o schimbare? Datorită faptului că, după un doliu de un an, pielea feței a rămas foarte sensibilă, mai ales după un an de nebărbierit. Așa că, i-am oferit cele trei produse pentru bărbierit: spumă de ras, balsam după ras și loțiune după ras, care să nu-i irite tenul. Când, în sfârșit, a venit momentul să-și radă barba, aceste produse l-au ajutat pe deplin. Singurul efect „advers” pe care l-a avut, a fost puțină roșeață la nivelul liniei maxilarului; în rest, a avut pielea ca a unui bebeluș, fără niciun fel de urmă de iritare.

În general femeile sunt cele care au nevoie de mai multe produse de beauty, care să fie, dacă se poate 50 în unul. Să fie și demachiant, să și hidrateze, să lase pielea catifelată, să acopere ridurile, să ajute la epilat și să aibă un miros plăcut și, desigur, că lista poate să continuie la nesfârșit. La polul opus, bărbații au nevoie de câteva produse care de obicei pot fi numărate doar pe degetele de la o singură mână. De aici și acele poze celebre în care femeile ocupă un dulap întreg cu produse de îngrijire și cosmetice, marginea chiuvetei și margina de la cadă, în timp ce bărbatul înafară de periuța de dinți, mai are în baie un deodorant, un gel de duș, un șampon și spumă de ras și aftershave.
Nu am crezut niciodată că performanța cuiva ține de produsele de îngrijire pe care le folosește. Într-adevăr, există și produse de bună calitate, prode de proastă calitate, dar și produse pentru oameni cu nevoi mai profunde, ca de exemplu antiperspirantele care îi ajută pe cei care transpiră în exces să se descurce mai bine cu această problemă fizică.
Exact la fel cum și sportivii au parte de produse de îngrijire personalizată, cred doar că trebuie să descoperi produsele de calitate, care să fie potrivite pentru corpul tău, pentru sensibilitatea pe care o ai, să aibă un pH potrivit și să corespundă cu nevoile de care dă dovadă corpul tău.
Cred cu tărie că femeile vor avea întotdeauna mai multă nevoie de astfel de produse, pentru că sunt structurate cu mai multe nevoi decât bărbații. Întotdeauna vor avea ritualuri de înfrumusețare mult mai ample și mai costisitoare decât ale bărbaților.


Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 14 din cadrul competiției Spring SuperBlog!


:]