If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

duminică, 30 iunie 2019

atunci şi acum

Mâinile-mi plutesc deasupra apei. Corpul mi-e ușor, dar capul se lasă greu, când pe o parte, când pe cealaltă. Nu am mai dormit 6 ore de vreo săptămână. S-au împlinit azi, pe bucăți, 2 la răsărit, două la prânz, apoi moțăit de câte o jumătate de oră. Fondul de ten cu acoperire mare nu mai vrea să acopere nimic, iar corectorul parcă nu mai face față cearcănelor. Ochii îmi sunt verzi, verzi cu roșu, un roșu adunat de la atâta oboseală.
Mă gândesc la trecut. Zbuciumul sufletului începe să se liniștească, așa cum face un om în sevraj după ce primește medicația. Ușor, simt cum mă cuprinde o senzație de arsură. Pun mâna pe pieptul gol și simt cum arde. Mă cuprind cu brațele, încercând să îmi protejez sufletul plin de urmele trecutului. Mă gândesc că nu am luat mereu cele mai rele decizii, dar am obosit. M-am obosit prea mult, iar el, sub presiunea deciziilor mele, a început să se fisureze. Încet, am reușit să îl lipesc, cu oameni dragi, cu vorbe dulci, cu bucăți din natură care îmi bucură inima.
Privind prezentul, nimic nu merge. Ascult la știri cum mame își abandonează copiii, cum oameni mor în accidente și mulți răniți încep să ocupe, din nou, paturile din spitale. Prezentul e undeva suspendat, lângă o linie invizibilă care îl desparte de viitor.
Citisem undeva faptul că viitorul e deja prezent, iar prezentul deja se găseşte în trecut - un trecut plin de dorinţe, plin de momente frumoase, plin de oameni care şi-au marcat trecerea prin viaţa ta.







Nu ştiu acum cât timp am scris asta, dar a trecut o grămadă de timp de când am început. Şi n-am mai putut continua. Acum stau şi scriu, în casa mea, şi las să treacă prin mine fiecare cuvânt din fiecare vers al melodiei Whatever it takes de la Imagine Dragons. 'Cause I love the adrenaline in my veins...

Mă gândesc în timpul ăsta cu drag la viitor. Mă gândesc la faptul că am reuşit să scriu 18 pagini din cartea pe care mi-o doresc cu atâta ardoare să o public. Nu ştiu când a venit cu exactitate acest vis, această dorinţă. De mică mi-am dorit să public. Mereu îmi imaginam că scriu scenarii diverse care, la un moment dat, sunt găsite de cineva şi ecranizate. Un adevărat SF, nu alta! Uneori, înainte de a adormi, încă mă gândesc la faptul că poate o să meargă într-o zi. De ce nu?! Pasiunile cele mai mari, de obicei, sunt cele mai uşor de împlinit.

Încă îmi dau voie să visez. Nu mai visez Cosânzene ori castele fermecate, ci cum reuşesc să-mi îndeplinesc visele din copilărie. Iar unele dintre ele sunt destul de greu de realizat, dacă n-are cine să mă împingă de la spate.
M-am gândit să scriu o carte acum mulţi ani. Ba chiar, toată ficţiune, am expus-o în câteva postări aici pe blog. Acum mă amuză, dar în acelaşi timp mă şi ambiţionează acest aspect. Atunci parcă aveam mai multă voinţă, mai multă dorinţă. Ce s-a schimbat de atunci şi până acum?

Atunci trăiam din mai multe emoţii. Inima-mi bătea mai repede la orice nebunie care părea imposibil de adus la realitate. Acum totul pare mai zbuciumat, pe repede-înainte, fără să mai conteze atât de mult emoţiile.
Atunci dorinţele-mi erau deopotrivă relaxare şi determinare. Acum nu ştiu exact care din ele nu mai există deloc şi care se estompează uşor.
Atunci nu-mi lăsam cearcănele şi oboseala să-mi omoare dorinţele. Acum, tind să cred că somnu-i mai bun...
Atunci ochii-mi erau obosiţi, verzi şi roşii. Acum sunt vineţii şi verzi şi parcă încerc pe cât mai mult posibil să-i menajez, să-i odihnesc.
Atunci credeam în iluzii, dulci iluzii care-mi ţineau interesul pentru tot în alertă mereu. Acum, nu mai cred că tot ce zboară se mănâncă, nu mai cred multe lucruri.
Atunci aveam încredere, acum nu mai sunt atât de sigură.


Răspunde-mi acum tu la întrebare: ce din trecut, din  prezent ori din viitor, ne face să ne lăsăm deoparte latura sensibilă, umanistă, imaginară şi ne face să dăm piept cu realitate asta, de multe ori, odioasă? 

miercuri, 19 iunie 2019

AslaVital - experiență fermecătoare

Număr una, două, trei...patru! Patru produse mari și late pe care le am sub numele de Farmec în casă.
Probabil cu toții ați auzit ori ați văzut măcar în treacăt un produs semnat Farmec într-unul dintre magazinele în care ați intrat.
Farmec este unul dintre cei mai mari producători de cosmetice din România. De ce nu, poate chiar cei mai mari și cei mai profesioniști. Au o gamă foarte largă de produse, de la îngrijirea tenului și a pielii, la produse de epilat, șampoane de păr și creme. Scopul principal al acestui brand este de a te răsfăța pe tine cu produse de calitate, prin care să reușești să-ți hidratezi, să-ți tonifiezi și să îți relaxezi corpul. Având articole atât pentru femei, cât și pentru bărbați, este imposibil să nu-ți găsești elementul preferat în gama lor.
Să revin la numărătoarea mea. Ziceam că am în casă patru produse marca Farmec. Posibil totuși să fie mai multe, dar acestea patru le folosesc în mod constant și anume:
  • benzile depilatoare pentru față și corp;
  • apa micelară Gerovital Plant cu flori de mac;
  • crema de mâini, nelipsită;
  • crema de față antipoluare și hidratare AslaVital.


În acest articol mă voi axa, în special, pe cel din urmă produs. Și am să vă spun imediat și de ce! Rămâneți aproape!



Gama AslaVital este apărută relativ recent pe piață. Este o categorie care are produse fabricate din 100% argilă, menite să hidrateze și să detoxifieze tenul. În această gamă se pot întâlni nenumărate produse, cum ar fi cremele hidratante antipoluare ori cele antirid poluare, ambele cu SPF 10, fiole pentru regenerare celulară, fiole cu colagen, creme de noapte și măști cu cărbune etc. Așadar, fără să mai lungesc vorba, vă prezint povestea mea.

Undeva la începutul lunii decembrie (2018) pe un obraz au început să-mi apară niște coșulețe, blânduțe, o multitudine de bubițe de diferite dimensiuni, inofensive de altfel. Nu au venit cu prurit, ori cu secreții, nu mi-au modificat tenul în niciun fel, înafară de cel pur estetic.
Până la această experiență foloseam creme hidratante, ușor grase, dar asta doar ca o bază înaintea machiajului și pentru hidratare, după demachiere. În rest, niciodată nu am vrut să folosesc creme sau alte produse pentru față, pe principiul „ dacă le folosesc acum, la 22 de ani, la 42 ce o să mai folosesc?!”
Mi-am făcut într-un final curaj la începutul lui 2019 să merg la dermatolog, pentru că a început să apară mâncărimea. Diagnosticul? Acnee ușoară. Tratament dermatologic. Zis și făcut! M-am oprit la prima farmacie, am luat gelul de curățare și tratamentul și l-am început, iar după trei zile pot spune că nu am mai avut față.
Și când zic asta, I really mean it! Nu am mai suportat pe față tratamentul, dar nici cremele hidratante, nici măcar cele de bebeluș, nu am mai reușit să-mi ating fața nici cu mâna, nici cu apa, nici cu șervețele umede sau cu prosopul. Pe față aveam un fel de x și 0, jucat între petele roșii și pielea moartă ce se jupuia.






De gama AslaVital auzisem deja, mai ales că produsele au fost prezentate și în cadrul competiției SuperBlog 2018. Știam toate vorbele de laudă, dar nu testasem niciun produs din gamă încă, așa că m-am oprit în primul hypermarket și am luat crema AslaVital Mineralactiv cu SPF 10, hidratare și antipoluare.






Are un aspect foarte fin, vine într-un ambalaj drăguț și pe deasupra miroase și super bine. Are o culoare ușor bej, datorată argilei și, pe o față plină de roșeață, ustură. Rău. Dar face minuni. După patru zile de la folosire au început să îmi dispară petele, iar după aproximativ încă o săptămână, toată pielea mea moartă a dispărut, la fel și aspectul de 
îmbătrânire și asprire a tenului.

De atunci nu am lăsat-o nicio clipă. O folosesc noaptea, insistând puțin în zona cearcănelor, o folosesc și ca bază pentru machiaj, fiind ușor de întins și intrând în piele foarte repede și, nu în ultimul rând, o folosesc pe ten ori de câte ori ies în expunerea soarelui.
Folosind-o atât de des se termină destul de repede, iar ultima achiziționare a fost de două cutii, dar una a rpăit-o mama și, la fel ca mine, este foarte mulțumită de rezultat!

Se găsește în orice super- și hypermarket, în farmacii și la toți distribuitorii care colaborează cu Farmec, inclusiv pe site-ul lor, alături de toate produsele din gama AslaVital, la un preț super accesibil!

Thumbs up, Farmec!!!

marți, 16 aprilie 2019

Un blog neobişnuit- autopromisiuni

Când am început să scriu nu m-am gândit nicio clipă ce content o să conţină exact blogul meu. Ştiam că va fi o platformă online pe post de jurnal, dar apoi a început să evolueze şi astfel a ajuns să fie un blog neobişnuit  de frumos. Mi-am pus în el sufletul, experienţe frumoase, dar şi drame, mi-am pus în el dureri, ori din el mi-am tras alinarea; alinarea că acolo undeva mai este cineva care simte exact la fel ca şi mine. Şi a mers! A funcţionat perfect! Aşa că, uşor uşor, au început să apară oameni cu care să rezonez atât la nivel mental cât şi la nivel spiritual. 

Ce au aflat oamenii despre mine de pe acest blog? Au aflat că pot scrie liber despre mine, dar totodată au aflat şi faptul că reuşesc să lucrez sub presiune în competiţii, scriind după teme date. De asemenea, cred că şi-au lins şi ei degetele când au aflat cât de mult îmi place mâncarea, dar s-au bucurat şi mai tare când le-am făcut un semn discret spre blogul Dodo Pizza, dându-le astfel un pont către o pizzerie neobişnuită atât din punctul de vedere al gusturilor rafinate, a mozzarelei topite în gură, cât şi din punct de vedere al corectitudinii, seriozităţii şi rapidităţii livrării produselor.


Mi-am promis că nu mai mănânc mult, dar uneori (ca şi acum de altfel) parcă îmi vine aşa câte o poftă, îmi vine să pun mâna pe telefon şi să comand şi de acolo şi de dincolo, în timp ce în bucătărie stau cât pe ce să dau foc la chestii, chinuindu-mă să fac o reţetă după o carte de bucate.


De obicei îmi pun rezoluţiile în noaptea dintre ani şi încerc să le duc la bun sfârşit până la sfârşitul anului. Anul acesta nu s-a terminat încă, a fost un an destul de greu până în prezent, uneori par chiar vreo trei ani în paralel în loc să fie unul singur. Îmi împărtăşesc cu drag pariurile pe care le-am făcut cu mine, dar niciodată nu le divulg pe cele mai interesante. Vrei să ştii totuşi care e secretul? Niciodată nu îmi spun că anul acesta vreau să ajung ori să fac nu ştiu ce. E total incorect şi, de aceea, tind să cred că astfel subconştientul ştie că nu pare prea importantă acea chestie. Aşa că pur şi simplu îmi propun să fac. Anul acesta trebuie să fac ceva, ceva care să-mi aducă şi satisfacţie, dar şi bucurie, şi în acelaşi timp să mă facă să înţeleg că pentru orice îţi doreşti să obţii în viaţa asta trebuie să munceşti.
Mi-am promis în noaptea dintre anii 2018-2019 că voi fi fericită. Nu cred că există lucru mai frumos decât faptul că vrei prin toate mijloacele posibile să fii fericit. În acelaşi timp mi se pare una dintre cele mai grele promisiuni pe care cineva o poate face, atât pentru propria persoană ci şi pentru altcineva, urmată îndeaproape de promisiunile n-am să te rănesc niciodată şi promit să am grijă de tine mereu. Eu abia pot avea grijă de mine singură, să încerc să mai am grijă 100% şi de altcineva? Cu siguranţă ceva n-o să iasă bine.


Mi-am promis că nu mă las de scris. Oricât de tentată aş fi să fac asta, oricât de mult m-ar presa timpul şi aş simţi oboseală în ochi, în degete şi în suflet, tot n-aş putea să renunţ la pasiunea mea. De ce? Pentru că mi-a redat respiraţia atunci când plămânii mei s-au colapsat. Iar dacă scrisul ar fi fost o persoană, i-aş fi fost recunoscătoare, căci a avut grijă de mine.

Cea mai mare promisiuno-dorinţo-rezoluţie pe 2019 a fost să scriu o carte care să spună o poveste reală frumoasă, dar care să îndeplinească totuşi standardele tiparului. Trebuie să recunosc faptul că am început această carte, dar ceva din mine are o reţinere, care uneori pare plină de dureri, aşa că mă văd nevoită deseori să abandonez redactatul ei. 
Nu mă supără deloc gândul că o să întind această promisiune şi pe 2020, dar nimic mai departe de atât. Pe mai departe, îmi promit un singur lucru. Odată ce dau de gustul tiparului, n-am să mă mai opresc din scris niciodată!!!


Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 18 din cadrul competiţiei Spring SuperBlog!

duminică, 14 aprilie 2019

Merhaba, Turkey

Brrr! Afară sunt câteva grade, e aproape mijlocul lui aprilie, dar pijamalele sunt groase încă, şosetele sunt flauşate, ghetuţele încă stau la uşa de la intrare de parcă îl aşteaptă pe Moş Nicolae. Vara se lasă aşteptată, dar vacanţele sunt deja plănuite! Ca de fiecare dată, aleg să plec în vacanţă cu Christian Tour. Spre unde? Spre Turcia, unde nu-mi petrec numai vacanţă vara 2019, ci unde am petrecut şi verile precedente şi nu numai.
De ce mă tot întorc în acelaşi loc? Dar nu fac asta! Aleg la fel numai aceeaşi ţară, ca un altfel de patriotism, unul văcănţesc. Îmi place să schimb regiunile în care merg, pentru că fiecare vine la pachet cu religia lor, cultura fiecărei zone, cu bogăţii ale naturii şi, bineînţeles, cu pachetul all inclusive sau ultra all inclusive, lucruri care fac vacanţa să fie un sejur 2019 ideal!

În Turcia, unul din cele mai frumoase locuri în care poţi pleca cu Christian Tour este Kuşadasi, una dintre cele mai frumoase staţiuni pe care le are Turcia. Dacă vrei figuri, le găseşti cu siguranţă în Antalya. Dar dacă preferi să-ţi faci sejurul cu maşina, poate cu o oprire în Istanbul ori în Canakkale, aşa cum fac eu aproape mereu, atunci Antalya e o regiune aflată mult mai departe de Kuşadasi. Kuşadasi este o zonă turistică aflată mereu în expansiune, e o zonă atât exclusivistă cât şi la îndemâna oricui, pe scurt, dacă vrei un sejur cu familia, ori un sejur cu iubitul/iubita, ori cu soţul/soţia în luna de miere, eu zic să optaţi pentru Kuşadasi ori Didim.

Kuşadasi este situat relativ aproape de Efes, unde poţi vizita celebra Librărie din Efes, Bazilica Sf Petru ori zidul dorinţelor pe care îl găseşti în ultimul loc în care s-a descoperit că a stat Sfânta Maria. Vă spun cu mâna pe inimă, este un loc minunat şi liniştit, aflat între munţi, unde indiferent din ce colţ al lumii vii, ori din ce religie, reuşeşti să-ţi (re)aduni pacea interioară.
Cât despre beneficiile pe care ţi le aduce staţiunea, îţi pot enumăra câteva lucruri pe care eu personal le-am căutat şi le-am găsit la ei.

Turcii sunt foarte ospitalieri. Iar dacă ajungi pe mâinile lor după ce ai mai avut parte de câteva vacanţe răspândite în jurul lumii, o să descoperi că nimeni nu-ţi oferă totul pe tavă aşa cum o face turcul. Ai fost la greci la demipensiune? Da, e frumos, căci la ei găseşti apa turcoaz şi limpede care e miraculoasă. Dar turcii au un munte de calcar foarte aproape de mare, pe care merită să-l vezi! Şi, din păcate, să descoperi cum e să-ţi curgă o cascadă şiroaie între umeri, din cauza umezelii şi a căldurii de acolo. La fel, ai fost la bulgari, nu? Aproape de ţară, pe la Nisipuri, pe la Nesebar, un all inclusive micuţ, dar satisfăcător, nu? Ei bine, turcul nu se mulţumeşte să-ţi ofere satisfăcătorul. Ci totul.

Turcii îţi oferă lux şi opulenţă. În cazul în care nu ştiaţi, să vă spun un mic secret. Merg în Turcia de 13 ani. Cam de două-trei ori pe an. Dacă ajungi în ţara lor, înafară de aeroport şi de hotelurile aflate în pline zone turistice, o să găseşti foarte puţini oameni care ştiu engleza. De ce? Pentru că în timpul războaielor, foarte mulţi turci, la fel ca sirieni şi alte popoare musulmane, au migrat spre nemţi, aşa că, mai bine îţi pui în bagaj un mic ghid de conversaţii româno-german, decât un dicţionar român-englez. Iar marile resorturi turceşti, complexele hoteliere şi rezidenţiale cunoscute, luxoase, care-ţi provoacă desprinderea plombelor de pe dinţi, sunt ale nemţilor ori ale turcilor care au migrat şi care s-au întors din Germania cu mari afaceri pentru dezvoltarea ţării lor.
Un alt lucru fabulos? Turcul în proporţie de 90% rămâne să-şi facă vacanţele în ţara lui. Asta înseamnă că o mare cantitate din banii ţării are un circuit închis.

Vara trecută am ales complexul Sunis Efes Royal Palace din Kuşadasi, unde am trăit unele din cele mai frumoase momente din vacanţele mele la turci. Un hotel luxos, cu oameni amabili, cu piscină, tobogane acvatice şi marea la câţiva paşi, cu o bucată de plajă privată pentru oameni VIP, cu amfiteatru cu spectacole atât pentru copii cât şi pentru adulţi şi, nu în ultimul rând, cu frumoasele cabane de pe apă, la care poţi sta doar cu rezervare şi costă 70 de euro. Camerele sunt bine securizate, arată extraordinar de bine, iar mâncarea...genială. Acolo se găsesc unii din cei mai buni bucătari ai Turciei, iar rivalii lor, aflaţi în Didim, deţin la Palm Wings (am fost şi acolo, dar asta e altă poveste, vă spun de ea în altă probă! :D), cea mai bună bucătărie turcească.




 Sunis nu numai că este un complex hotelier genial, dar în Ankara o să găsiţi semnătura lor şi în complexe rezidenţiale de înaltă calitate. Dar dacă mergeţi în Kuşadasi la ei, vă puteţi delecta seara la un pahar de vin roşu pe una din cele trei terase ( cea de lângă piscină şi restaurant, cea de la etajul 1 şi cea de la etajul 2), ori dacă preferaţi o seară mai distractivă, puteţi petrece în clubul hotelului, care e atât de zgomotos înăuntru, dar emană o linişte profundă pe afară.
Dezvoltatorii s-au gândit şi la clienţii lor care sunt obsedaţi de făcut muşchi, aşa că sala hotelului, alături de spa ori de coafor sunt la dispoziţia oricui!

Vă las să vă delectaţi cu câteva din fotografiile din arhiva mea personală, din vacanţa pe care am petrecut-o anul trecut la Sunis, în Turcia şi vă anunţ un lucru şocant, dar deloc surprinzător! În 2019 mi-am programat sejurul tot în Turcia, tot în Kuşadasi, dar de data aceasta la Richmond Ephesus, aşa că voi reveni în episodul următor cu imagini şi de acolo.
Nu ţi-ai făcut încă rezervarea? Alege Turcia pentru următoarea ta vacanţă!!!





 Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 17 din cadrul competiţiei Spring SuperBlog!



joi, 11 aprilie 2019

închide ochii şi inspiră vacanţa

Niciodată nu există afirmaţia conform căreia suntem nemulţumiţi de faptul că ne iese în cale o vacanţă, nu? Să fim bosumflaţi şi posomorâţi, să ne încruntăm, mai ales atunci când ni se oferă direct tichete de vacanţă. Nu putem pur şi simplu să spunem: oh, nu, eu n-am fost făcut pentru vacanţa asta! Acceptăm şi deja mergem cu gândul la ce să ne punem în bagaj. Fiind o sumă relativ moderată, m-am gândit să mai scot câţiva bănuţi din portofelul meu şi să îmi fac vacanţa şi mai frumoasă, nu doar într-un singur loc, ci în mai multe. Aşa că, văzându-mă cu tichetele în mână, deschid laptopul, pe Travelmint, să văd ce oferte îmi pun ei la dispoziţie care să accepte, bineînţeles, şi plata cu tichete de vacanţă prin Travelmint. 
Zis şi făcut! Un gând deja-i plecat în vacanţă, la mare, unul e plecat la munte, unul trimite un impuls degetelor să scrie mai repede pe tastatură, altul pur şi simplu se freacă cu degetele de tâmple, încerând să găsească mai mult spaţiu în valiză pentru haine.

Să vă spun un secret: în general, nu prea-mi place să-mi planific viaţa. Prefer să văd ce se întâmplă, să merg odată cu valul. La fel şi pentru vacanţă, pentru a nu-mi ieşi din minte, voi lăsa o sumă mititică dată de tichete pentru o destinaţie spontană, care să-mi bucure sufletul, să-mi relaxeze mintea, să-mi gâdile fiecare fibră musculară din corp, deci...să aibă un spa! Măcar unul micuţ. Valul meu are totuşi un mic impuls, ştiu de la ce să plec.
Încep cu un loc drag mie, marea! Nimic nu se compară cu câteva zile la mare, cu plimbări pe faleză, cu aerosoli făcuţi la răsărit, cu afundatul degetelor de la picioare în nisip, pentru a căuta părţile cele mai răcoroase din el. Nu-mi doresc o destinaţie foarte aglomerată, cum ar fi Costineşti ori Mamaia, dar să nu fie nici foarte plictisitoare. Ceva moderat şi, bineînţeles, cu mâncare bună!

O vizită la munte e la fel de plăcută. Mereu am spus că muntele mă va atrage pentru că vin de la munte, de la poalele Ceahlăului, dar am să merg în altă parte şi anume la Tâmpa. Nici nu stau foarte mult pe gânduri, fac repede o rezervare online, unde altundeva decât la La Maisonnette, un loc în care pur şi simplu nu ai cum să nu te simţi confortabil, în lux, dar în acelaşi timp bine de parcă ai fi la tine acasă. Ce e mai plăcut decât să fii în Braşov, unul din oraşele mele preferate, să te trezeşti dimineaţa chiar şi vara pe un aer semi-răcoros şi să îţi cadă privirea spre Piaţa Sfatului? Cândva
aveam de gând să mă mut la Braşov, să fac acolo facultatea, dar uitasem să-mi consult horoscopul în acea zi, aşa că planetele nu s-au aliniat precum ar fi trebuit. Însă cu mare drag mă reîntorc în inima oraşului Braşov pentru puţină relaxare.
Ce-ţi trebuie ca să ai o vacanţă reuşită? Ai nevoie de o companie bună, asta în cazul în care nu vrei să fii singur cu tine şi gândurile tale. Uneori, după o perioadă mai grea din drumul vieţii tale, poate e mai uşor, ori mai la îndemână să te regenerezi singur, aşa că poate tu preferi câteva zile de egoism, pe care să ţi le aloci doar ţie. Eu una, cu siguranţă, aş alege acele zile ale mele în sufletul Braşovului.

Încă stai să te gândeşti unde să mergi în vacanţă? Te rog! Eu deja am bagajul făcut, urmează să mă urc în maşină şi să fug prin ţară. Îţi recomand să faci exact acelaşi lucru! Sunt sigură că şi tu meriţi din plin o vacanţă!


Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 16 din cadrul competiţiei Spring SuperBlog!

:]