If attitude could kill, I could be a weapon of mass destruction.

duminică, 11 noiembrie 2018

Salvatori în uniforme medicale

Când vine vorba de statutul de medic, nu numai postura în sine şi experienţa sunt importante, cât şi bunul simţ, zâmbetul finuţ şi o ţinută demnă de lucrul în spital.
Întotdeauna mi-a fost teamă de medici, de mică fiind mai mult pe scaunul dentistului ori prin cabinetele medicale. La vremea mea, toţi doctorii purtau costume medicale simple, de obicei acoperite de halate medicale albe, ca să se poată face diferenţa între medici, asistente şi infirmiere. Odată cu trecerea timpului şi cu dezvoltarea industriei îmbrăcămintelor medicale, au apărut şi bluze medicale cu imprimeuri şi fel de fel de imagini, care să ajute pacientul, mai ales copiii, să se simtă mai confortabil în mediul sanitar, ori pentru a le distrage atenţia de la peisajul nu prea plăcut de spital.
Am descoperit eHalate în anul I de facultate; fiind foarte entuziasmată de faptul că trebuie să-mi încep gărzile, am pornit în căutarea hainelor potrivite pentru aşa ceva. Cred că primul site care apare la căutarea costume chirurgicale este eHalate. Am stat pe multe site-uri, încercând să găsesc ceva plăcut, aspectuos, care să pară comod şi uşor de purtat doar din poze. De ce? Ei bine, calitatea materialului diferă şi e un domeniu în care eşti mai mereu pe fugă, de obicei pe scări, când ai nevoie ca pielea ta să respire, altfel nu vei ajunge să începi o zi şi să o şi termini în acelaşi costum medical. Fiind un magazin online de haine medicale şi echipamente de lucru, eHalate oferă ajutorul atât tinerilor studenţi cât şi doctorilor cu experienţă pentru a-şi putea face meseria cât mai bine posibil. 
Importanţa hainelor de spital este una foarte mare şi, din păcate, în ţara noastră nu se respectă anumiţi parametri, şi anume faptul că hainele şi papucii de spital sunt strict de spital şi nu trebuie părăsită incinta acestuia în costumul medical şi nici în papuci, pentru a nu contamina apoi zonele dezinfectate. Uniforma medicală este cu atât mai importantă datorită faptului că are un adevărat istoric în spate. Dacă e să privim celebrele imagini care reprezintă lecţia de anatomie vom observa că, şi atunci la fel ca şi acum, toate personajele ilustrate purtau o uniformă specifică vremii. 


Imagine preluată din arhiva personală
Când vine vorba de programul în clinică, sunt obsedată de aspectul meu, de aceea deţin foarte multe costume chirurgicale; nu neapărat seturi, ci foarte multe bluze medicale se pot adapta la diverşi pantaloni. De pe eHalate am cele mai dulci bluze medicale cu imprimeuri, pe care le-am folosit în spital, în special pe secţiile de pediatrie şi de obstetrică şi ginecologie, dar şi în unele activităţi pe care le-am avut în cadrul facultăţii. 

Imagine preluată din arhiva personală
Totuşi, faptul că arăţi bine nu înseamnă şi faptul că eşti un medic bun; cum haina nu îl face pe om, trebuie în primul rând să arăţi respect şi compasiune pentru omul care stă înaintea ta, nu să te aşezi pe un piedestal doar pentru că tu deţii hainele medicale şi omul din faţa ta nu. 
Prima impresie este foarte importantă în contactul cu pacienţii. La asistatul la primele naşteri din viaţa mea, în spital, am avut ocazia pe lângă minunea de a vedea cum se nasc nişte puiuţi fragili, să le consolez pe mămicile în travaliu. Le-am ţinut de mână, le-am zâmbit şi am încercat să le fac suferinţa din acele momente mai uşoară. Nu m-au oprit nici hainele, nici oamenii din jur, pentru că nu te opreşte absolut nimic să fii om cu cei de lângă tine. Mi-au admirat costumele, şi-au cerut scuze pentru că mi le-au murdărit cu lacrimi, cu sânge, ori cu diverse medicamente, dar cel mai important, mi-au zâmbit înapoi şi mi-au fost recunoscătoare pentru faptul că am fost acolo, lângă ele. 
Impactul fizic e foarte important la nivelul psihicului în relaţia dintre doctor şi pacient, pentru că întâi te vede, înainte să deschizi gura. Iar uneori, impactul vizual e cel mai important, mai ales când pacienţii de care te ocupi sunt nişte omuleţi mici, care stau în spital în loc să se joace cu mingea afară cu alţi copii. Iar pentru ei, fiecare detaliu vizual contează.
E în natura umană să ne fie teamă, dar cea mai greu de învins dintre toate e teama de alţi oameni; oameni îmbrăcaţi în costume chirurgicale. Este de datoria noastră ca medici să încercăm, măcar prin lucruri mărunte cum ar fi îmbrăcămintea, ori controlarea mimicii feţei, să ajutăm oamenii să-şi învingă temerile, ori, măcar să le înfrunte din când în când. Pentru că din frica de medici, oamenii nu se mai duc la consultaţii, la analize, la donat sânge, iar acest lucru ar trebui să ne alarmeze. Indiferent dacă cu 24 de ore înainte ai intrat în gardă şi eşti rupt de oboseală, nu pierzi şi nici nu iroseşti nimic dacă afişezi un zâmbet cald, laşi halatul alb acasă şi pui nişte culori mai vesele pe tine.

Acest articol a fost scris pentru proba cu numărul 16 din cadrul competiţiei SuperBlog!

vineri, 2 noiembrie 2018

eu cu ce mă-mbrac azi?

Dacă ar fi să păstrez doar o pereche de blugi de damă pe care să-i numesc preferaţi, aş alege cu siguranţă o pereche de blugi negri. Fără alte accesorii pe ei, fără rupturi, petice ori diverse pietricele, un model skinny, strâmţi pe picior, pe care să-i pot adapta cu orice doresc în partea de sus.
Pentru blugii negri, consider că există o varietate de produse pe care le poţi ajusta pentru a ieşi o ţinută perfectă, care să fie atât cozy, cât şi sexy şi lejeră. 

Deşi sunt adepta blugilor cu talie înaltă, cred că cel mai bine s-ar potrivi un model cu talia joasă, pentru a putea fi combinat cu o cămăşuţă mai scurtă, poate deasupra buricului, pentru o seară de vineri în club, alături de o pereche de ghete cu toc, atent alese dintre încălţămintele de damă pe care oricare femeie le scoate ca prin minune...din trei perechi se fac vreo zece şi mereu ai de unde alege!
E atât de complexă mintea unei femei, cum de fiecare dată se gândeşte întâi la cum o să se îmbrace într-o seară de club în weekend şi nu cum o să se îmbrace de pe o zi pe alta. Lucrul ăsta cred că se aplică pentru toate femeile. De fiecare dată când încerc să-mi pregătesc hainele de seara, întotdeauna în dimineaţa următoare îmi voi răsturna total dulapul cu haine pentru a găsi ceva potrivit, altceva decât ce mi-am propus cu o seară înainte să îmbrac.

Imagine preluată de pe site-ul Answear.ro
Îmi place să mă îmbrac frumos, dar uneori (cea mai mare parte din timp, de fapt) prezint două extreme: jeanşi sau rochii de seară cu spatele gol şi despicătură pe picior. Dar cum sunt gata mai repede cu jeanşii...jeanşi să fie! Indiferent de sezon, de ghetuţe, balerini, pantofi cu toc sau cizme peste genunchi, blugii pot fi adaptaţi cu orice! Great...What a time to be alive!

Câteva cămăşuţe lejere cu mâneci ajustabile sunt potrivite pentru orice sezon, aşa că cel puţin o ţinută va fi formată din cămăşuţă, jeanşi, tocuri (pentru că niciodată un metru şaptezeci nu a fost de ajuns) şi un cartigan semi-pufos pregătit pentru o ieşire "de urgenţă" în răcoarea serii.
Pentru că de luni până vineri trebuie să mă ascund după halatul alb, am nevoie să îmbrac ceva comod, care să îmi permită să închid halatul: jeanşi, tricou, halat, ghetuţe, iar lookul e completat de un coc lejer prins în vârful capului!
Pe lângă halat, în zilele în care nu am cheful necesar să calc, folosesc jeanşii cu bluza de la costumul chirurgical, iar în funcţie de culoarea lui, folosesc pe dedesubt o cămaşă colorată la fel: cămaşă cu floricele mov, alături de bluza chirurgicală violet, cămaşa neagră cu bluza chirurgicală turcoaz, cea albă...cu orice fel de bluză chirurgicală! Toate acestea merg perfect combinate cu blugii negri, deoarece negrul va da întotdeauna un aspect mai elegant, iar dacă aceştia nu sunt accesorizaţi conform ultimelor mode, oferă un aer mai elegant.
În general hainele din garderoba mea sunt negre, acest lucru făcând mai uşoară alegerea la orice plecare din casă. Negrul merge cu orice, e elegant, chiar dacă o privire din cap până-n picioare se finalizează cu o pată de culoare mov dată de adidaşi. 
Noi, femeile, ne hotărâm foarte greu asupra hainelor pe care le purtăm, dar mai ales asupra hainelor pe care le cumpărăm. Chiar dacă s-ar termina toate materialele din lume, nu cred că vreodată o femeie va sta într-o singură pereche de blugi, doar pentru că ei sunt cei preferaţi şi cei mai comozi. Atunci întrebarea eu cu ce mă-mbrac azi nu va face decât să provoace victime colaterale. :D

Acest articol a fost scris pentru a doisprezecea probă din cadrul competiţiei SuperBlog!

luni, 29 octombrie 2018

Mi-am rupt o bucată de suflet şi am aşternut-o pe internet

Tu de ce scrii? - este o întrebare pe care o primesc aproape săptămânal de aproape 7 ani de zile. Indiferent dacă este vorba de oameni pe care îi cunosc, ori de simpli cititori ai blog-ului meu, la un moment dat cineva se va ridica în picioare de pe nemărginitul internet şi va rosti/scrie întrebarea.
Nu ştiu dacă am un început, o continuitate sau un final. Un final ştiu sigur că-mi doresc să nu am vreodată. Ceea ce mi-am dorit mereu a fost să-mi găsesc liniştea, iar liniştea mea a fost întotdeauna scrisul.
Întotdeauna mi-am dorit să cumpăr un domeniu ro, poate pentru a-mi face mai personal blogul. Dar am spus mereu că mai aştept un pic, mai ales că la momentul inspiraţiei divine pe care am avut-o să-mi creez blogul eram doar eu cu mine, fără să ştie mama, tata sau altcineva. Au trecut şapte ani şi eu parcă tot aştept acel moment. 
Eu de ce scriu? Pentru că sufletul meu şi-a găsit alinarea într-un jurnal virtual pe internet. Trebuie să recunosc că am avut parte de mai multe bloguri la viaţa mea, dar de niciunul nu m-am ţinut ca de acesta. Am încercat şi wordpress-ul şi blogspot-ul, dar cel mai bine m-am înţeles cu cel din urmă domeniu.
Când am început să scriu, totul a venit prea brusc şi prea dureros. M-am trezit cu laptopul deschis la Crăciun, înregistrându-mi blogul pe platformă. Atunci erau trecuţi doar doi ani de când îmi pierdusem străbunica, dar se pare că (primii) doi ani au fost doar începutul perioadei mele de doliu. Deşi mai aveam prieteni care deţineau bloguri şi-mi făcea plăcere să-i citesc, mi-am dat seama că imboldul pe care îl am de a-mi deschide o pagină pe internet nu avea să fie unul roz şi vesel. În urmă cu şapte ani, de Crăciun, Denisa a clacat.
M-am trezit în cea mai plină de bucurie sărbătoare singură; deşi aveam familia întreagă lângă mine, sufletul meu era gol, pentru că încă o jeleam pe străbunica. De Crăciun găsisem în mine o uşă, pe care nu ar fi trebuit niciodată să o deschid, dar în spatele căreia se ascundea arta de a scrie.
De-a lungul timpului, m-am jelit pe internet. Blogul a fost o portiţă de scăpare în care mă puteam refugia. M-a ajutat foarte mult, deşi numărul de vizualizări rămânea mereu jos...foarte foaarte jos, până într-o zi în care am decis că mini-depresia-jelirea mea s-a mai retras şi pot să-mi continui normal viaţa. Acela a fost momentul în care blogul meu a suferit o explozie de vizualizări şi de comentarii, toate venite de la oameni care înţelegeau prin ce simt. Acela a fost momentul în care am decis că indiferent de cât timp voi dispune în viitor, voi reveni tot la blogul meu, unde aş mai posta măcar din când în când.
Tema blogului meu s-a schimbat de-a lungul timpului din sumbră în neagră, în şi mai sumbră. De vreo doi ani încoace am început să scriu negru pe alb şi nu alb pe negru, pentru că am simţit că au venit câteva lucruri bune în viaţa mea. 
Am vrut să-mi schimb numele blogului, să fac si eu ca aproape toată lumea şi să îmi scriu numele punct blogspot punct com. Sau un titlu ceva mai feng shui, care să mă definească, dar nu am găsit niciunul. Atitudine Slabă e ceea ce mă defineşte. La început am fost doborâtă, abandonată, pierdută şi ruptă de viaţă. Am plâns după oameni dragi mie, iar în decursul a aceşti şapte ani, am tot pierdut oameni dragi mie. Momentul în care am vrut să schimb titlul blogului a fost un moment în care am reuşit să mă ridic, un moment în care am început să inspir, din nou, viaţa. Unii vor spune ok, dar la 13-14 ani ce puteai tu şti despre suferinţă? Răspunsul meu e simplu: mai multe decât ştiu unii care au trăit mai mult ca mine şi care au o experienţă de viaţă mai mare. 
După ce m-am ridicat puţin, am intrat la facultate şi timpul meu pentru scris s-a diminuat. Pe lângă gărzile pe care le aveam de făcut obligatoriu, pe lângă stagiile din spital făcute pentru facultate, bunica mea s-a îmbolnăvit de cancer şi am început să scriu printre vizitele la spital pe care i le făceam ei. Uşor uşor, am căzut din nou, m-am îndepărtat de scris şi am început să mă auto-sufoc , regăsindu-mă în titlul blogului, în auto-caracterizarea pe care mi-am făcut-o singură. Am pierdut-o şi pe bunica şi am zis că nu mai scriu. Nici măcar ca un blogger pe un blog destinat colegilor medicinişti, nici măcar pe al meu şi nici măcar în carneţel la cartea pe care mi-am dorit din tot sufletul să o public.
Totul s-a schimbat de ziua mea când am hotărât să văd şi partea plină a paharului şi mi-am deschis un al doilea blog, pe aceeaşi platformă, care să vină ca un nou început. E acolo, pe internet, dar încă nu simt acea dorinţă electrizantă în degete de a mai scrie pe el. Mă-ntorc, iar şi iar, la atitudine slabă.
Povestea mea în blogosferă nu e una foarte veselă şi, făcând o pauză destul de mare, e posibil să-mi mai fi pierdut din cititori, dar mă bucur dacă ei au găsit alte bloguri pe care să le citească. 
Pe blogul meu am aşternut o bucată din sufletul meu.
Iar ca să răspund la întrebarea Tu de ce scrii? Eu scriu pentru oamenii care au nevoie să-şi găsească liniştea sufletească, o categorie de oameni în care mă număr şi eu. Scriu pentru regăsire.

Imagine preluată de pe pagina de Facebook Domaz




Acest articol a fost scris pentru a 11-a probă din cadrul competiţiei SuperBlog!



joi, 25 octombrie 2018

Prin ochii clientului fericit

Pentru a putea porni o afacere ai nevoie de mulţi factori care să te menţină pe o linie de plutire între afacerile care au deja o vechime şi care s-au ridicat în ani de zile, păstrându-şi clientela fidelă.
Pentru o afacere culinară e nevoie de multă bătaie de cap. Pentru a-ţi putea deschide un restaurant, trebuie să te gândeşti atât la confortul clienţilor care îţi vor călca pragul, cât şi la nevoile cu care vin aceşti clienţi. 
Personal, când merg într-un loc nou să mânânc, încep să fac comparaţii: de design, de aspectul meniului, de curăţenie, de profesionalismul şi amabilitatea de care dă dovadă personalul, în raport cu locurile pe care le cunosc deja ca în palmă.
Din prisma unui client, mă gândesc că cel mai important pentru o persoană este timpul. De foarte multe ori restaurantele sunt pline la orele prânzului, acest lucru însemnând că oamenii sunt în pauza de masă şi, deci, sunt presaţi de timp. Pentru a nu se irosi niciun moment timpul de care dispune clientul, este recomandată folosirea aplicaţiei de marcaj mobil, în care aceştia îşi pot exprima atât nemulţumirile cât şi încurajările şi felicitările. Uneori în orele cele mai aglomerate, pare că nu dispui nici de personal, când chelnerii nu mai fac faţă nici să preia comenzile, nici să le transmită la bucătărie şi nici să aducă notele de plată la mesele corespunzătoare. Pe scurt, e un haos total. 
Cu ce vine Expressoft Technology în ajutorul tău? Îţi bate la uşă şi îţi livrează ceea ce ai nevoie: un software bun, suport tehnic 24/7 şi cel mai important, aparate POS restaurant pentru afacerea ta, care să sară în ajutorul clienţilor care au renunţat de mult la bani lichizi.


Imagine preluată din Galeria SuperBlog
https://blog.super-blog.eu/proba-9-restaurantele-inteligente-misiune-posibila/

Când vine vorba de ceea ce îşi doresc clienţii, trebuie să te pui tu în locul clientului care păşeşte în afacerea pe care o conduci. Ţie îţi place să aştepţi să fii condus la o masă? Pe tine te deranjează când nu primeşti meniurile la timp când îţi e foame? Preferi să vezi chelnerul cum îţi zâmbeşte forţat încercând să îşi amintească în gând toată comanda pe care i-ai dictat-o pentru că pixul şi carneţelul din mână sunt prea lame?
Prefer să aduc clienţilor mei relaxarea de care au nevoie când mănâncă, un mediu destins şi personal amabil. Nu ţinem neapărat să arătăm că avem memorie bună, ci vrem să avem o legătură directă client-chelner-bucătărie, pentru ca masa să fie servită la timp şi clientul fericit! 
De asemenea, pentru părinţii cu copii pofticioşi şi mofturoşi, este ideal ca un restaurant să conţină un meniu special pentru micuţi, cu mâncare simplă, pe placul tuturor, care să-i ţină cuminţi în restaurant. Timpul de aşteptare pentru cei mici poate fi petrecut într-un loc de joacă frumos amenajat, care să le ofere părinţilor un moment de respiro.
Pentru siguranţa clienţilor, un sistem software bine pus la punct şi un sistem de supraveghere video sunt importante, deoarece chiar dacă majoritatea restaurantelor spun că îşi rezervă dreptul de a-şi selecta clientela, nu întotdeauna stă cineva la uşă să bifeze dacă eşti apt pentru a intra în respectivul restaurant sau nu. Un sistem video este foarte important pentru aceste situaţii, oferind o stare de bine nemenţionată de clienţi.
Un sistem software care să lege tableta chelnerului de bucătărie este foarte important, deoarece astfel de reduce timpul de preluare şi prelucrare al comenzii. În mod normal după ce chelnerul pleacă de la masa ta, mai primeşte până la bucătărie măcar un nu vă supăraţi, ori un fiţi amabil, deci comanda ta deja e pe - în ordinea preluării.

De ce e important folosirea unui software într-un domeniu culinar? 
Nu-ţi pierzi clienţii şi nu îi laşi să moară de foame.
Clienţi hrăniţi, bacşiş lăsat, mâncare bună- recenzii bune, clienţi fericiţi!

Acest articol a fost scris pentru proba numărul 9 din cadrul competiţiei SuperBlog!


marți, 23 octombrie 2018

Fericirea din detalii

De mică am fost pasionată de bijuterii, iar când am început să-mi iau singură obiecte preţioase mi-am dat seama cât de costisitoare este munca oamenilor care le fabrică.
Lucrurile au evoluat şi în acest domeniu, aşa că au rămas doar producătorii bijuteriilor de lux care încă folosesc ca meşteri bijutieri...oameni. În zilele noastre totul se face cu ajutorul maşinăriilor, aşa că ajutorul unui gravator laser este foarte important în industria metalelor preţioase.
Plăcându-mi să aduc fericire pe chipul oamenilor, bijuteriile hand-made sunt cele care prind cel mai bine acum, mai ales cele personalizate cu mesaje personale şi imagini cu cei dragi. Bodor are o gamă variată de astfel de gravatoare, uşurând astfel munca arhitecţilor, micilor bijutieri freelanceri şi marilor companii producătoare de geamuri şi uşi.

Pentru gravarea bijuteriilor de aur şi argint ai nevoie de un talent înnăscut şi de o mână foarte uşoară, aşa că metodele cu ciocanul şi dalta sunt destul de grele atât pentru cineva experimentat, dar mai ales pentru cineva neexperimentat, care trebuie să lucreze detalii de fineţe. De aceea, pentru realizarea gravurilor, eu mi-am ales un gravator special pentru metale, modelul BML-FC, potrivit pentru a face din aur şi argint cadoul perfect pentru cei dragi. Acest model de gravator vine cu un suport rotativ care poate fi ataşat opţional pentru persoanele care doresc modele unice, gravate, pentru inelele de logodnă sau verighete, obiectele cele mai intime care reprezintă începutul vieţii de familie.


Fotografie preluată de pe site-ul:
http://bodorlaser.ro/gravator-laser-bodor-bml-fc/
 Cele mai căutate comenzi în materie de bijuterii sunt bănuţii şi plăcuţele de aur şi argint care pot fi personalizaţi cu chipurile celor dragi, cu citate sau expresii care au o semnificaţie pentru noi.

Pentru mine, aceste bijuterii înseamnă delicateţe, această trăsătură fiind dobândită cu ajutorul gravării minuţioase ale tuturor detaliilor.
Când am început să-mi extind mica afacere, am ştiut că trebuie să fac o investiţie nu doar pentru mine şi pentru confortul personal, ci ca să le pot oferi clienţilor mei calitatea necesară care să se ridice la nivelul aşteptărilor lor pentru anumite produse.

Nimic nu te poate face mai fericit decât să ştii că întrebuinţezi un lucru care reuşeşte să împartă zâmbete pe feteţe oamenilor, zâmbete care să se reflete în munca ta şi în atenţia pe care o acorzi atât cererilor clienţilor cât şi materialelor şi aparaturilor cu care lucrezi.

Gravarea reprezintă atenţie şi minuţiozitate, reprezintă arta de a face oamenii fericiţi prin munca pe care o depui, înseamnă satisfacţie atât de partea clientului cât şi de partea ta, a celui care încearcă să-şi vândă marfa.
Ce e cel mai convenabil la acest gravator este faptul că îţi oferă avantajul de a crea cadouri pentru toată lumea, indiferent de vârstă, putând fi ajustat şi pentru obiectele mai mari care trebuiesc gravate, astfel încât să nu te limitezi numai la bijuterii, ci şi la brelocuri, plăcuţe comemorale şi diplome oficiale. Nicicând gravarea nu a fost mai simplă!


Oare...strămoşii noştri preistorici şi-ar fi dorit aşa ceva pentru a lăsa mai uşor hieroglife omenirii?
Aceasta e o întrebare pentru care, probabil, nu vom găsi răspunsul niciodată.

Acest articol a fost scris pentru proba a opta din cadrul competiţiei SuperBlog!

:]